Capitolul I

102 8 4
                                    

"Din perspectiva Edei"

A trecut o luna de la accidentul acela nefericit al mamei.Sau...probabil au fost doua?Nu-mi amintesc foarte bine, dar oricum tot ce conteaza e ca s-a intamplat.Detaliile aceastea nu prea au importanta pentru mine.Si un copil normal ar trebuii sa planga pentru moartea unui parinte, nu?Atunci putem spune ca eu nu sunt unul tocmai normal...Nu mi-am iubit niciodata mama, defapt nu mi-am iubit niciodata parintii.Eu nu m-am nascut prin vointa lor de a ma naste...Ei m-au nascut prin dependenta lor de sex.Probabil au vrut sa faca avort...sau probabil ca nu.Oricum, eu n-am de unde sa stiu ce le trece prin cap.Tot ce stiu eu e ca erau dependenti de droguri si presupun ca asta e cauza pentru care a murit aceasta persoana...pe care nici n-ar trebuii s-o consider mama.Spre deosebire de ea, tata era putin mai bland.Ea ma punea pe o masa, imi lega mainile cu o franghie destul de groasa si ma punea pe burta.Scotea o curea si incepea sa ma loveasca.In timp ce tata privea fara interes cum mama ma tortureaza.Spre deosebire de mama, tata imi facea asta doar o data pe saptamana, mama imi brazda corpul cu rani cand avea ea chef.Ei sunt niste monstrii...sub acele chipuri umane.

As vrea ca anul acesta, de Craciun ca mosul sa-mi aduca...Hmm...Pe tata, mort intr-o cutie.Ar fi foarte frumos.Si asa n-ar mai trebuii sa stau in casa aceea, as putea sa merg la bunica.Spre deosebire de ei, ea este mai blanda si de aceea o iubesc.Dar...intru prea mult in detalii.Trebuie sa ma grabesc acasa, daca n-o fac nu o sa mai am ce manca la cina.

"Hmph"

Ma ridic de pe acea banca si imi dezmortesc mainile si picioarele.Urma sa ma duc acasa, dar ghinionul meu, am intalnit-o pe Alex.

-Mary, buna, ma saluta aceasta.Ce mai faci?

-Bine, ii raspund eu cu zambetul pe buze.Tu ce mai faci?

-Bine...

-Ok atunci, pa!

-Stai putin, vroiam sa discut ceva cu tine.

-Avand in vedere ca sunt presata de timp si ca n-am dispozitia tocmai buna pentru asta poti sa-mi spui alta data.

-Vroiam sa-ti spun sa ai grija la intoarcerea catre casa.

-Da stiu, am auzit despre bestiile alea in libertate.

-Vrei sa merg cu tine?

-N-am nevoie de compania ta, ma descurc si singura.Crede-ma, daca ne-am intalnii cu una dintre animalele alea, tu n-ai putea face decat sa tipi si sa fugi, lasandu-ma pe mine in urma.Am dreptate?

-...

-Doar mai incetini, iar eu am nevoie sa ajung acasa...

-Asta a fost cam dur, nu crezi?

-Sa cred?Stiu deja! ii raspund eu zambindu-i.

                                                             ***

Tot drumul a fost linistit.Se pare ca n-a fost nicio bestie care sa ma i-a prin surprindere sau ceva...Cand am ajuns in fata casei mele, am auzit un foc de arma, iar partea cea mai nasoala era ca se aude din casa mea.Ori e un hot acolo, ori tata chiar a luat-o razna din cauza acelor droguri...

Am doua variante:

Intru in casa si in cel mai rau caz ma omoara tata sau un hot...

Sau...fug ca o lasa si ma ascund intr-un parc pana ce toate se linistesc.

Ei bine...inapoi in parc!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 07, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

RefugiataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum