Primăvara se apropia, inca mai era zapada pe pamantul negru si rece, soarele nu se putea zari din cauza norilor. Jon era trimis de tatal sau care era fierarul satului sa-i transmita regelui ca terminase de facut ceea ce i se poruncise, Jon astepta ca mama sa sa-i pregateasca niste merinde caci sa ajunga acolo dura o zi si o noapte. Jon a plecat la drum, dar nu inainte ca tatal sau sa-i dea sabia faurita chiar de el cu mare precizie. Intra in padure unde a vazut ca nu era poteca facuta, dandu-si seama ca de ceva vreme nimeni nu mai trecuse pe acolo, el isi zise: Sigur nimeni n-ar avea curajul meu sa mearga singur prin padure mai ales ca nimeni nu a trecut pe aici de ceva timp. Se inserase, iar Jon a strans lemne si si-a aprins focul ca niciun lup sa nu se apropie de el sau alte animale ale padurii. Cum se lumina, Jon a luat-o inainte caci trebuia sa ajunga la timp.
