Yukino este singura persoana care poate fi atat opusul cât și singura persoana care o poate înțelege pe Raissa și felul ei de a-și controla inima. Cele doua prietene se cunosc încă de la naștere datorită mamelor sale care sunt la rândul lor cele mai bune prietene din adolescență.
*Din perspectiva lui Raissa*
"Raissa, ridica-te din pat in 30 de minute sa fi jos sa nu întârziem pentru zbor" deci a venit momentul.. momentul in care trebuie sa-mi iau rămas bun de la toti prietenii, urasc momentele astea de despărțire unde majoritatea amicilor care se dau drept prieteni dramatizează și îți spun cât de dor o sa le fie de tine și încearcă din răsputeri sa verse macar o lacrima.Tot pentru ce îmi pare rau este ca plec cu 3 luni mai repede decât prietena mea cea mai buna, stiu ca o sa îmi fie greu singura fiindcă fiecare minut din viata mea îl petreceam cu ea familia ei stand in casa cu noastră inca de mici.
Îmi forțez picioarele mele scurte din vina cărora sunt atat de scunda sa se ridice din pat si ma îndrept către dulap, astăzi prefer sa port o pereche de blugi negri mulați de sus pana jos, o bluza scurta cu dungi alb-negru și un hanorac negru larg pana peste fund.
Nici bine nu îmi iau hanoracul pe mine și o aud pe mama strigând de la scările casei sa ma mișc mai repede sau pleacă fără mine, ce bine ar fi fost sa fie atat de usor. Fără sa bag de seama ce îmi spune mama ma pun pe scaunul din fata oglinzii mele și incep sa îmi aplic machiajul meu de zi , înainte sa îmi aplic o culoare inchisa pe pleoape ma dau cu un fond de ten creol la fel ca și culoarea pieli mele , îmi dau repede cu un ruj mat crem și îmi desfac parul din cocul dezordonat, nu am să-i fac nimic special, aprind placa și incerc sa îl îndrept cât de bine pot el ajungand pana la jumătatea fundului , parul este cel mai important pentru mine.
Când ies din camera ma ciocnesc de unul dintre cei 3 frati mai mari ai mei, cel mai mare dintre ei are 19 ani , cel mijlociu are 18 ani , iar cel mai mic are 17 ani este cu un an mai mare decât mine, sunt singura fata și sunt și cea mai mica dintre toti
Vine partea mea preferata a zilei , sa o vad pe Yuki jos pregătindu-mi micul de jun ma face cea mai fericita mai ales ca ea este foarte leneșă de fel, toată lumea stie ca dacă vrei sa te trazesti aruncat pe geam tot ce trebuie sa faci este sa incerci sa o trazesti dis de dimineata de asta nu risc și o las mereu sa doarma cât are ea de gand sa o faca, dar astăzi, astăzi s-a trazit chiar mai repede decât mine, uneori ma surprinde atat de mult.
Ma așez pe un scaun si îmi las capul usor sprijin pe mâinile mele încrucișate ce se aflau pe masa , îmi inchid usor ochii pe care simteam ca nu ii mai pot tine mult timp deschiși. Nu trece mult timp și simt cum Yuki îmi lipește o palma după cap din toata puterea ei sa ma trazesc la realitate
" Eu ma trazesc de dimineata sa ți fac micul de jun și tu te pui sa dormi tarfa" ca întotdeauna cuvântul tarfa nu poate lipsi, acest cuvânt nu ma deranjează când vine din gura ei . Ea stie totul despre mine , îmi cunoaște toate reacțiile si se potrivește perfect nebuniei mele, practic ma completează din toate punctele de vedere deci este ok când vine din partea ei.
" Acum ma apuc sa mănânc nu-ți face griji, nu fac risipa la mancarea din partea ta" ii raspund cu un mic zambet pe fata, felul ei de a găti este uimitor.
" Eu ma duc sa ma schimb pentru scoala" îmi spune ea fluturându-și parul ei auriu și lung prin fata mea.
*Din perspectiva lui Yukino"
Raissa a plecat, pur și simplu inca nu îmi vine sa cred sau poate nu vreau sa cred ca nu mai este , stiu ca sunt doar 3 luni in care nu vom fi una lângă alta, dar asta este o eternitate pentru noi, pur și simplu nu pot sa nu ma gândesc ca nu o sa o mai vad in fiecare dimineata la micul de jun sau pe holurile liceului. Abia astept sa treaca astea 3 luni și sa fim din nou impreuna.
Cu toate astea este fucking 7:45, in 15 minute trebuie sa fiu gata sa pot ajunge la ore, ma duc la dulapul meu din colțul camerei de unde îmi aleg o cămașă neagră pe care o asortez cu o fusta roz pal și o pereche de șosete lungi pana la genunchi. Îmi prind parul intr o Codiță lăsând doar doua suvite sa îmi atârne pe fata apoi ma machiez nu foarte strident cum sunt obijnuint după ce termin cobor la parter , o pup pe mama și pe tata luându-mi rămas bun de la ei.
Odata ajunsă la scoala ma întâlnesc cu Erick, cel mai bun prieten al meu și a Raissei și tot odata iubirea mea neîmpărtășită de 6 ani. Mereu când se apropie de mine dându-și parul lui blond peste cap și cu un zambet perfect pur și simplu îmi explodează inima, dar cu siguranța el nu simte același lucru pe care îl simt și eu , niciodata nu m-am gandit sa ii spun tot ce simt, nu vreau sa stric prietenia dintre noi, îl iubesc mult prea mult la fel și pe Raissa.
