-Adam, asculta-ma! tip eu dupa el.
Insa nici macar nu se intoarce.
Mergea nervos la cativa metrii in fata mea si ma ignora.
-Daca te-ai opri o secunda ca sa vorbim, ai intelege!
-Sa inteleg? Ce sa inteleg? se intoarce el incruntandu-se. Am investit timp, Kristen. Timp.
-Iar eu sentimente. Nu poti sa pleci.
-Serios? Priveste-ma, spune el inaintand.
-Adam, stai! Nu! tip eu cand in urmatoarele clipe imi vad cosmarul devenind realitate.
*
-Kristen, a ajuns preotul, ma anunta sora mea.
Nu spun nimic. Stateam in fata oglinzii privind lumanarile arzand. Ceara cadea peste noptiera si pe jos. Nu sunt in stare de nimic.
