Introducere
Karl e un ciudat. Așa a fost dintotdeauna și nu se cunoaște altfel decât ca pe un ciudat. Poate urechea găurită de cercelul negru și tatuajele de pe mâini au avut contribuția lor la imaginea asta de “freak” .
Însa el e mai deștept de atât și ignoră prejudecățile astea.
Are un ines ăr mult prea puternic să ia în seamă toate astea.
El e în lumea lui și asta îi convine de minune.Când se plictisește se afundă în muzică lui.
Nu înseamnă că e un anti-social . Are 2 prieteni. Billy și Chris!!
2 prieteni și atât.
Oricum e mai ines ă aibă 2 prieteni decât 10-20 de cunoștințe alături de care să zâmbească fals și să se prefacă fericit.
Partea 1
Karl s-a mutat împreună cu mama lui în alt cartier împreună cu familiile prietenilor lui Chris și Billy. Inundațiile de anul trecut au afectat zona în care stăteau și s-au decis să cumpere cu toții case alăturate.S-au înțeles excelent atâția ani și plus că au găsit casele la un preț foarte bun. Mutarea nu a fost un pas deloc greu pentru băieți având în vedere că nu aveau ce să lase în urmă .Atâta timp cât se aveau unul pe altul era perfect pentru ei. S-au mutat în timpul vacanței de vară așa că nu au cum încă să își vadă și noua școală decât din exterior!! O școală mai urâtă decât vechea lor școală !! Și așa începe povestea lor, povestea noastră... Trei băieți se mută într-un cartier nou. Un întreg loc de explorat mai ales când ai 18 ani o școală nouă, cluburi, fete, vecini de enervat. Sună ideal pentru cei 3. Și ca să putem completa ceea ce pare a fi un clișeu trebuie să menționez că cei 3 aveau ceva la cazier, nu grav, dar atât cât să atragă puțin atenția. ( Shop-lifting, pick-pocketing și câteva bătăi în curtea școlii). În toată liniștea cartierului ăsta Karl nu poate decât să stea și să își amintească. Îi vin în minte o grămadă de imagini tulburătoare. Despre bătăile pe care mama lui trebuia să le îndure. Despre cum la vârsta de 5 ani a încercat să intervină și să își apere mama și a fost și el bătut. Despre cum îl ura din tot sufletul pe acest om. Acest om numit fictiv tată. Mai bine că a plecat. Se descurcă de mii de ori mai bine fără el. Aude telefonul. Știe deja cine e. Chris : - Ce faci frate? Unde-ți ții telefonul ăla? În beci ? Te-am sunat de nspe mii de ori. Karl : - Abia acum l-am auzit. Zi ce vrei că mi se termină bateria! Chris : - Mișcă-ți curu' până la mine !! Am ceva să-ți arăt!! Karl : - Acum vin!!! Nu te mai panica !! Zici că ești femeie!! .................... În camera lui Chris era și Billy. Billy : - Deci, ce căcat facem azi? Sunt plictisit ca un arici de mare!!! Chris : - Omule...ești un ciudat. Un ciudat nebun!!! În fine...uite la ce mă gândea.. Billy : - Am văzut un documentar despre aricii de mare și să știi că până și ei se plictisesc!!! Chris : - Uite-l și pe-ăsta cum se bagă!!! Mă lași să vorbesc sau ai de gând să stăm toată ziua aici ? Billy : - Zi, că deja mă enervezi!! Karl : - Gata frate!! Calmați-vă. Zi ce ai de zis Chris! Chris : - Azi, în timp ce voi dormeați că urșii am ieșit puțin pe afară, la plimbare să văd ce e de făcut pe aici!! Billy(tușind) : - Mă-ta!! Chris : - Aasa. Și...am dat peste un market. E unul mic. Un om în vârstă are grijă de el. Și cum stăm cam prost cu bugetul de când cu mutarea asta...am zis să... Karl : - Sună bine!! Când ? Chris : - Diseară! Aproape de închidere! Billy : - Wow.Wow. Nu am zis că nu mai facem chestii d-astea? Nu le-am zis alor noștri că dacă vrem să ne mutăm și să fim și vecini trebuie să ne liniștim? Eu nu mă bag frate...îmi pare rău...dar Billy stă pe dinafară de data asta . Chris : - Ca de obicei. Pussy! Billy(tușind) : - Mă-ta!! Karl : - Gata gata!! Chill out!! Lasă-l în pace! Zi tu mai bine ce ai de gând. Cum facem? Chris: - Simplu. Intrăm. Luăm. Plecăm. Nu au paznic nu au pe nimeni. E doar el. Karl : - Sună perfect! Billy : - Băieți...credeți că după asta pot primi și eu... Karl(tușind) : - Suge-o Se lasă seara încet încet. Soarele apune ceva mai târziu în august. LA 8 și 15 minute Karl pornește spre casa lui Chris. Chris îl aștepta nerăbdător. Avea ochii roșii și era aproape hiperactiv. Probabil fumase ceva “amintiri” din vechiul cartier. Trecuse ceva timp de când nu mai făcuseră asta și simțea că are nevoie de ceva pentru curaj. Ajung în magazinul domnului Bob. E poate cel mai simpatic patron de magazin. Mic, cu niște ochelari ca ai lui Harry Potter și cu o chelie destul de generoasă. Dar amabil cu toți clienții lui. Băieții intră în magazin și încep treaba. Chris îndesa tot ce prindea pe rafturi în jacheta ticsită de buzunare interioare, și după ce Karl se plimbă puțin printre rafturi, se așeză la casă. Asta numai să câștige timp pentru Chris. S-au sincronizat perfect. Se vede că au mai făcut asta. Exact când să iasă din magazin lui Chris îi scapă ceva din jachetă. Până să apuce să zică ceva sau măcar să facă vreun gest, drăguțul domn Bob scoate de sub tejghea un pistolaș, însă nu apucă să tragă că se trezește cu un pumn. Anii petrecuți în sală de box și-au pus amprenta asupra lui Karl. Și se pare că și asupra d-lui Bob. Totul s-a întâmplat în câteva secunde. De ajuns cât să fie văzuți !! Ea îi văzuse însă nu atât de bine încât să le retină exact fețele. Știa doar că sunt noi în cartier! Până ca ea să se dezmeticească ei erau deja în parcarea magazinului și măreau pasul din ce în ce mai repede!! ............ Au trecut 3 zile şi nimic. Niciun semn de poliţie. Cu toate astea la fiecare sunet al patrulei de seară Chris şi Karl săreau ca arşi din pat. După trecut aproape o săptămână şi se bucurau că scăpaseră. Le era frică şi au zis că se lasă. Acum fusese mult prea aproape şi nu puteau risca închisoarea. Gata. Vara s-a dus, începe şcoala. Norocul nu a mai ţinut cu ei şi acum şi au fost mutaţi în clase diferite. Degeaba au încercat părinţii să îi mute, regulile şcolii sunt reguli şi nimeni nu trece peste ele. Era ok. Oricum erau în aceeaşi şcoală. In clasa lui Chris erau aproape numai fete. Nici nu putea fi mai fericit. Erau şi câţiva băieţi, dar Chris era mult superior lor. Sau cel puţin aşa credea el. La fel şi Billy. A avut noroc. Multe fete frumoase în clasă. Era fericit din cale-afară. Lui Karl nu îi păsa de chestiile astea. Spre deosebire de ceilalţi 2 prieteni ai lui avea puţină ambiţie şi puţin creier . In momentul în care Karl a intrat în clasa profesoară l-a prezentat celorlalţi. Ea era în clasa lui. Da. Ea . Cea care l-a văzut în noaptea jafului . Se albise la faţă. Se panicase. Karl a observat-o, însă nu a schiţat niciun gest.
