O simplă fată Cap 32 Ady: ascultama și pe mine odată și lasă-mă să intru...... Simt cum se deschide ușa de la baie... Eu mă încep să mă panichez și mai tare ...ce sa fac........simt cum ușa de deschide și mai tare...... Eu panicata complet ii dau un picior la ușa și o închid iar apoi întreb Eu: te-am lovit..... Ady: nu așa tare..... Eu: scuze...... Mă învelesc un prosop și ies din baie Eu: tu singur ai căutato....ok hai noapte buna..... Ady: noapte buna.... Vrea să mă sărute pe frunte iar eu mă feresc și merg in camera la mine..... Mă culc in pat și gândurile își fac apariția.... Ce proasta am fost....de ce nu l-am lăsat să mă sărute pe frunte?...…pai daa.....daca așa sunt eu ....doamne ce mi-i dor de buzele lui ..... E așa de drăguț când încearcă sa se împace cu mine....... Mă îndrăgostesc din ce in ce mai mult de el..... La naiba ce vorbesc eu.....băiatul ăsta îmi fura mințile mereu..... M-am luat cu gândurile și am adormit..... Dimineața Mă trezesc și mă uit pe geam.....e așa frumos azi.....e soare și totul e verde..... Se pare că m-am trezit cu o dispoziție nebuna......ceea ce e bine.....căci în curând adică peste 1 zi fara asta fac 17 ani......ce as vrea că și mama sa fie cu mine......așa mie dor....... De 7 ani nu am văzut-o....și nici nu o sa o mai vad... Doamne de ce mi-a venit gândul ăsta în minte....acum când aveam dispoziție buna.....desigur că odata cu gândul a venit și lacrimi......m-am pus in pat cu poza mamei in mana și am început să plâng...... Aud pași venind la mine în camera.....eu îmi șterg lacrimile și mă pun in pat sa mă prefac că dorm..... Îl simt pe Ady cum de așează pe marginea patului Ady: buna dimineața.....știu că nu dormi..... Eu nu fac nici o mișcare..... Ady: asta din poza e mama ta? Eu mă întorc repede și observ că am uitat sa pun poza la locul ei și am lăsat-o pe pat.... Eu: aaaaa da..... Ady: e frumoasa..... Eu: da e foarte frumoasa.....e exemplul meu în viața..... Ady: e cel mai bun exemplu Eu: da...dar ce cauți aici..... Ady: am venit să îți spun că trebuie să mergi sa stai 2 zile la mine acasă .... Eu: de ce....... Ady: aici a chemat fratele tău niste oameni să curețe casa.... Eu: adică curățenie generală..... Ady: pai da.....așa că ești obligata sa mergi la mine acasă..... Eu: bine.....îmi adun lucrurile și mergem Ady: te aștept jos Spune asta și iese din camera..... Îmi pun lucrurile necesare și aleg să mă îmbrac așa.l:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
# Ady povestește Am mintito iar cu curățenia.....nu vine nici o persoana cu curățenia.....doar trebuie sa amenajam totul pentru ziua ei......va fi super ...,... chiar as dori sa nu o mai mint dar asta e realitatea.... ..nu o pot schimba..... # Sofi povestește Cobor Eu: mergem? Ady: da..... Ieșim și mă urc in masina lui Ady.... Îmi fac griji de părinții lui....ce o sa zici ei...... Ady: părinții mei o sa fie super incantati sa te cunoască Eu: am gândit iar cu voce tare nu-i așa... Ady: da dar eu m-am obișnuit deja.,.. Eu: bine...... Până la Ady acasă nu mai scoate nimeni nici un cuvânt.... Ady: am ajuns Eu: ce casa frumoasa ai..... Ady: mulțumesc Coboram din mașină și Ady îmi ia bagajele Ajung la ușa casei.....emoțiile mă cuprind .... Ady: intră..... Intru in casa iar Ady striga..... Ady: mama am ajuns..... Mama lui Ady coboara.... E așa frumoasă..... Ady: mama ea e Sofi, prietena mea, Sofi ea e mama mea, Kamelia Eu: incantata Dna Kamelia D Ka: și eu la fel...poți să îmi spui Lia Eu când am auzit mi-a căzut o lacrima pe obraz dar am observat prea târziu căci deja m-au văzut toți.... Ady: ce e.. Eu: nimic..... Ady: spune-mi micuțo.... Spune asta îngrijorat Eu: nu-i nimic doar că pe mama mea o cheamă Lia și ..... Ady: îmi pare rău Sofi Spune asta și mă cuprinde strans..... Dna Kamelia: e ceva ce eu nu știu.....daca nu va deranjez... Ady: mama...... Eu: Ady lasa că spun eu..... Dna Lia mama mea.... Acum 7 ani mi sa spus că părinții mei au făcut accident cu mașina....au fost duși de urgență la spital dar .... Nu au rezistat..... Nu i-am mai văzut niciodată.... Nu mi sa mai spus nimic de ei..... Max, adică fratele meu merge în acel oraș ca să mențină firma familiei...... Și poate să mai afle ceva de ei....dar in zadar..... Dna Kamelia vine spre mine și mă cuprinde și simt cum o picătură de lacrima mi se pune pe umăr....semn că Dna Kamelia plânge.....
