Emo Soul

Viata Mea

                  

                        Intrarea mea in clasa a starnit rasete si multe priviri urate.Profesorul nu venise asa ca m-am grabit spre banca unde stateam de obicei,ultima din rand.De obicei stateam singura,era un obicei de vreo 8 ani...Dar acum in banca mea statea un baiat brunet cu reflexii rosiatice cu castile in urechi care arata foarte ciudat.Arata ca mine.

                          M-am dus spre el si i-am spus:

                         -Hey,asta-i banca mea daca nu te superi...

                        Dar nu ma auzea,asculta muzica in continuare parca uitand total de lume si de tot ce-l inconjura...Semanam atat de mult...I-am scos o casca din urechi si i-am tipat in ureche:

                        -Daca nu te superi,asta-i...

                       Dar nu terminasem ca el isi puse din nou casca in ureche.De ce ma miram?Eu mereu sunt ignorata,nu-i nicio diferenta...

                       Nu aveam ce face,m-am asezat langa el si imediat a venit si profesorul.S-a asezat la catedra si a spus:

                        -Avem un coleg nou,va rog sa-l salutati pe Kellin,si arata spre ultima banca.

                       Toata lumea se intoarse sa-l priveasca dar el nu se clintise,de parca nici nu auzise,dar...mdea,inca avea castile in urechi.Simtind ca trebuie sa fac ceva,i-am smuls castile de la urechi iar el s-a uitat plictisit la profesor si a zis:

                     -Prezent!

                   Asta a starnit o gramada de rasete,chiar si un zambet de la profesor.Kellin nu facea nimic,vroia doar sa se afunde din nou in muzica lui...

                

            Ora s-a terminat,dar inainte sa pot zice ceva,Kellin si-a pus castile in urechi si s-a amestecat in multime si nu l-am vazut nicaieri...

          Dar nu mai puteam face nimic,orele se terminasera si aveam alte lucruri mult mai importante de facut.De exemplu cum sa fac sa ies din liceu fara sa se ia nimeni de mine.Asta da provocare!

          -Hey,Ella!

       Recunoscusem vocea enervanta si pitigaiata a Cristinei.Inghetasem.NU stiam ce sa fac.M-as duce in baie printre lacrimi si m-as descarca asa cum fac mereu,dar ghinion:Nu aveam nicio lama la mine.Vinovatul?Kellin.

        -Criss,spun eu intorcandu-ma spre ea.

          -Mai,mai,mai...A venit spiridusul pe la liceul nostru.De unde ti-ai luat peruca asta ieftina?zice ea si incepe sa ma traga de parul meu de culoare mov.Si ce naiba ti-ai facut la ochi,Elly?Nu trebuiau sa fie verzi,albastri,caprui?De ce sunt mov?Alo,mai esti cu noi Elly?

        Nu stiam ce sa fac.Niciodata nu avusesem puterea sa o infrunt pe Cristina,de ce as face-o acum?

           Ma izbise de un dulap,se apropie de mine si imi sopti:

           -Ne mai vedem,ciudato!

          Si dupa a plecat.De ce sunt toti la fel?De ce sunt toti ca niste robotei,toti la fel de perfecti?De ce sunt toti ca niste pioni pe o tabla imensa de sah?

         Am plecat si eu gandindu-ma la tot ce mi se intampla.Sufeream pentru ca nu sunt ca ei...Criss are dreptate,sunt o ciudata...Dar ce nu inteleg este de ce este asta rau?