The outside world

Capitolul I

     Eu sunt Hoppe ,am 17 ani și locuiesc alături de familie  în sectorul 6 al orașului Arkter.
     Părinții mi-au ales acest nume ,Hoppe, foarte ironic deoarece aici nu este  loc de speranță.
     Orașul nostru s-a construit în urma cu 300 de ani ,cu scopul de a apăra ultimii supraviețuitori ai Pământului după încheierea celui de-al treilea război mondial în care s-au folosit bombe nucleare . Prin acele timpuri soldații armatei au adunat cât de mulți oameni în buncărele special construite pentru a ne apăra de bombele trimise către noi . Dupa ce       s-a încheiat, toată suprafața Pământului a rămas asemenea unei stânci  pleșuve .Cei rămași au ajutat la construirea acestui oraș, apărat de un câmp electromagnetic.
      Primi fondatori au considerat că este mai bine să nu părăsim orașul și să nu depășim un anumit număr de locuitori .Pentru menținerea acestui număr conducătorii au decis să ia  la nimereală 20 de oameni ,de toate vârstele, anual și să-i tortureze în fața tuturor până la moarte (anul trecut am fost obligată să-l vad pe fratele meu de 13 ani ,torturat si murind )
      Locuitorii acestui oraș sunt obligați să respecte orarul zilnic. Se consideră că natura este singurul nostru sprijin și trebuie respectată , de aceea cel mai important obiectiv este agricultura si vremea noastră este creata în laboratoare, special pentru a fi favorabilă creșterii plantelor .
     De aceea orele pe care le facem la școală sunt ortografia,calculul
și agricultura pentru care avem foarte multe ore practice .
      Avem  foarte multe reguli foarte stricte iar prin nerespectarea acestora este  atribuită pedeapsa  cu moartea .
      Toate acestea mi-au fost spuse de bunica ,pe ascuns ,deoarece în zilele noastre nu este voie să se vorbească despre trecut considerându-se că oamenii s-ar  putea revolta .
    Din aceste motive, viață mi se pare a fi foarte plictisitoare si  vreau să plec, fără să afle nimeni.