Salut,sunt din Japonia,Tokyo si am 19 ani.Totul a fost normal pana acum,aveam prieteni,eram foarte,foarte,foarte populara si altele.
Azi mi s-a facut rau la scoala si mamei mele i-a fost frica asa ca m-am dus sa imi fac analize.Eram la spital si luminile erau foarte obositoare si oamenii foarte tristi.Doctorul avea niste bomboane cu menta pe biroul lui asa ca am luat una,dar a trebuit sa o scuip pentru ca trebuia sa ma injecteze si da...imi vine sa vomit cand vad sange.
-Si...mananci multe dulciuri?a intrebat asistenta.
-Neee,nu sunt mare fana dar nu e zi in care sa nu mananc cate ceva dulce.
-Ar fii bine sa le eviti in perioada asta!
-Ok.
Cand am plecat m-am dus acasa si mi-am facut un ceai cu lapte si mama a facut pentru mine niste clatite.Am mancat si dupa am mers afara cu o prietena foarte buna pe nume Sana.
-Hei!!
-Bunaaa!!!!!
-Ce faci?!
-Bine,tu?
-Bine..
-Nu e bine.
-Da...aaa...o sa...o sa ma mut in...Coreea.
-Nuuu nuuuu nuuu,nu se poate!!!
Ne-am luat in brate si am inceput sa plang rau de tot.Cum sa se mute??? Nu se poate! Eram prietene bune!
M-am dus acasa si i-am spus mamei tot ce s-a intamplat.
[Dupa doua saptamani]
Mi-au venit analizele si...am cancer!?!?
Cum?
De ce?
Ce am facut gresit?
Doamne!!!
Dimineata m-am dus la doctor si mi-am facut din nou analize ca sa nu fie o gresala.
Am ajuns acolo si ascultam muzica(Jimin-love yourself),lumini neschimbate si oameni tristi.Prietenul meu cel mai bun a venit si a fost alaturi de mine il cheama Jin...da...un nume superb!
[Dupa doua saptamani]
Au venit aceleasi rezultate asa ca m-am interesat daca pot sa imi fac o operatie,bine...mama s-a interesat nu eu.Doctorii au spus ca nu am sanse in Tokio asa ca ei au spus sa ma duc in Coreea pentru ca acolo au un doctor american care opereaza de cancer.Mama a luat primul avion spre Coreea si am fost la spital ,iar analize,iar consultatii si cand asteptam pentru rezultate...a trecut o raza de soare pe langa mine...ăăăă...era...J-hope???????
Am zis ca am vedenii,dar a venit la mine pentru ca nu stia unde se afla analizele.
-Hei,scuze,unde se afla cabinetul unde se fac analizele?
-A-a-aici..
Cu un zambet,mi-a spus sa ma ridic,eram super emotionata!!!
-De ce nu spui ca asculti BTS?
-Ce?
-Care e biasul tau?
-Ăăă...pai...tuuu...nu se vede?!?!
-"Calm down,calm down my daughter!!"
-Army house?
-Daaa!
Si ma luat in brate,tipic J-hope.
-Hobi?
-Da?
-De ce ai venit sa iti faci analize?
-Pai...conteaza sanatatea mea!stai...de unde stii coreeana?
-Mi-a placut limba asa ca am invatat-o.
-Super!
-Dap..
{J-hope P.O.V}
Era super,desteapta,pentru ca a invatat o limba singura,frumoasa si perfecta.Era ca mine,o raza de soare.Poate o sa mai vorbesc cu ea.
-Hei,poti sa imi dai numarul tau?intreb eu cu emotii.
-D-d-d-da!
-Super!!!!
-0766...
-Tu poti?
-Da.
{Sandy P.O.V}
Mi-a dat numarul si a zis ca poate ne vedem la un ceai.Eram,eram indragostita de tot parca pluteam in cer si cand imi aminteam ca am cancer imi plecau aripile si eu cadeam de sus din ceruri pana jos.Azi am operatia imi trebuiesc doua operatii ca sa imi fie bine.Aveam emotii si totusi cand ma gandeam la Jung H. eram bine.Dupa operatie Hobi ma sunat si ma intrebat unde sunt si atunci cand i-am zis a venit in doua minute la spital.Dupa 7 zile am iesit din spital.
Sf de capitol!!!!🌸👽🌸👽
