Povesti scurte de groaza vol.1

Partea a 6-a

Într-o noapte, cu lună plină, în timp ce se întorcea cu căruţa de la moara aflată într-un alt sat, aflat în mijlocul unui câmp a întâlnit un om, bărbat, îmbrăcat într-o haină neagră, foarte sobră. Străbunicul meu era un om tare blând şi cu frică de Dumnezeu. La întrebat ce face aşa târziu pe drum şi încotro se îndreaptă, însă nici un răspuns. Străbunicul s-a mirat, însă străinul s-a aşezat în spatele căruţii, moment în care cai au început să se agite. A încercat străbunicul să intre în vorbă cu el, dar nimic. După câţiva metri, s-a uitat  în spatele căruţei şi nimic, pe o arie foarte mare nu era ţipenie de om…

Unchiul meu are acum frumoasa vârstă de 50 de ani. Când era tânăr, era moda de a merge la peţit. Şi a plecat el de cu seară la fete (la actuala mea mătuşă), şi cum se simţea bine, a poposit acolo până la o oră destul de târzie, cam 3 dimineaţa, când a plecat spre casă. În drumul său avea o casă(casele se află la distanţe destul de măricele una de cealaltă) lângă care se afla o fântână, în afara porţii. Din ceea ce povesteşte unchiul, era întuneric beznă şi ajungând în zonă a auzit cum cineva scoate apă(la ora 3 a.m. ). A spus “Bună seara”, însă nimeni nu i-a răspuns. Se auzea cum cineva scoate apă, dar nu s-a oprit, găleata s-a dat peste cap, a cazut în fântână şi iar a început să scoată apă. Unchiul a spus că într-un minut era ajuns acasă, deşi în mod normal faci 7-10 minute.