She is trouble

"Hot surface"

Songs for this chapter: Sam Smith - Stay with me, Safe with me.

Capitolul 56                

Dupa imbratisarea sufocanta, dar calda si dragastoasa, pe care mi-a dat-o, ne-am urcat amandoi in masina, pentru a ajunge la casele noastre. Pana la urma, maine aveam ore si deja presimteam ca voi dormi pe banca, in ora doamnei Paige. Pe tot parcursul drumului, Harry m-a tinut de mana, facand cerculete pe pielea mea cu degetul sau mare, iar eu am zambit ca o nebuna. Simplul fapt ca acum era totul normal, asa cum imi doream, ma facea fericita. E ca atunci cand iti cumperi un lucru nou, pe care ti-l doreai de ceva vreme si apoi urmeaza sa te bucuri de el din plin. Asa eram eu acum. Ma bucuram ca eram a lui si ca era al meu, in ciuda tuturor intamplate. Merit o sansa la asta, o sansa la fericire si nici Maya, nici mama nu vor reusi sa mi-o rapeasca din fata ochilor. Atunci cand vreau ceva, obtin. Cred ca am lasat asta destul de clar.

L-am vrut pe Harry. Acum era al meu.

O bila alba pentru Lola, va rog. 

M-am uitat pe geamul din lateral, inca zambind, apoi Harry mi-a luat mana si a inceput sa-mi sarute degetele, delicat si in acelasi timp aruncandu-mi si cate o privire tandra, cu ochii lui mijiti. Ma topeam la propriu in acest moment, pentru ca ma simteam importanta, ma simteam chiar bine cu el. Nu stiu cat va dura timpul petrecut cu el, nici macar nu trebuie sa ma gandesc la asta, pentru ca sunt Lola si traiesc fiecare moment asa cum vreau, fara sa-mi fac griji de altceva. Acum nu va fi nicio exceptie.

- Nu vreau sa te duc acasa, mi-a zis el dintr-o data, privindu-ma serios.

Am ridicat din spranceana, amuzata. Nu, de ce m-ai duce acasa? Nu e ca si cum as fi moarta de somn si cu o neaparata nevoie la toaleta. 

- Dar trebuie, Harry. Nu-mi spune ca nu vrei sa te desparti de mine, am zis, rotindu-mi ochii, dar de data asta nu era un gest care sa exprime ignoranta, dimpotriva. Era un gest de amuzament, pentru ca mi se parea ca priveam acum un Harry diferit, unul care are o iubita, unul protectiv si grijuliu, si in acelasi timp ciudat. Era ciudat, in comparatie cu momentele in care tot ce faceam era sa ne tachinam si sa ne spunem porecle copilaresti, era ciudat pentru ca acum aveam pe cineva al meu. Cineva, pe care la inceput nu il suportam, dar pe care acum, il consideram o persoana destul de importanta pentru mine. Si cam de asta, oameni buni, spun eu ca e un lucru ciudat. Hai, spuneti voi ca nu este.

- Ar fi gresit sa nu vreau sa dorm singur? Vreau sa ma trezesc cu tine in pat, spune el, tuguindu-si buzele alea rozalii, pe care imi doream cu ardoare sa le sarut chiar acum. Dar conducea si, din pacate, trebuia sa fie atent la drum. 

Am chicotit, coplesita de vorbele sale neobisnuite, dar care imi dadeau fiori, iar el imi zambea in coltul gurii. Si eu mi-as dori sa ma trezesc langa el, zau. Sa-i vad chipul dis-de-dimineata, mopul ala de par ciufulit si rebel, si sa luam micul dejun impreuna. Ca doar eram un cuplu acum, nu?

- Ma vei duce acasa si tu vei ramane cu mine. Iti convine asa? ii propun eu, si dupa expresia fetei sale, deja imi dau seama ca era total de acord cu asta.

Mi-a strans mana mai tare si m-a apropiat mai mult de locul soferului, adica de el, si m-a sarutat rapid, pentru ca inca se afla la volan. Cand si-a desprins buzele de ale mele, mi-a soptit, privindu-ma in ochi:

- E perfect asa, iubito, vorbeste si inima mea bate mai repede la auzul acelui cuvant.

Acum trebuia sa ma obisnuiesc cu asta, cu un Harry mai romantic, total diferit de cel pe care l-am asaltat pe strada acum cateva luni. Si acum ca mi-am adus aminte de asta, cred ca ar trebui sa-i povestesc intr-o zi despre faptul ca eu am fost cea care l-a jefuit in mijlocul strazii si care l-a lasat inconsitent. Probabil va rade, asa cum imi vine si mie sa fac acum. Zici ca a trecut un an de la acea intamplare, cand de fapt au trecut vreo doua luni. Timpul trece repede, asta-i o certitudine.