Până aici!

Prolog

*****************************
— Casă de piatră!
     Strigă toți invitații în timp ce aruncă cu orez și cu  petale de flori peste tineri căsătoriți, Karen si Dylan Portman, unul dintre cei mai monde cupluri  ale momentului din Chicago.

— Felicitări, dragii mei!
— Mulțumim, matușă Charotte.
— Draga mea, Karen, să ai grijă de soțul tău!
— Normal că o să am.
— Și sperăm să ne chemați cât mai curând la botez, eu și James iubim copiii.
     Karen zâmbii cochet și insinuat în același timp, iar Dylan o lua în brațe și o sărută pe obraz.

— Ce drăguți sunteți copii, dar știți că sunteți căsătoriți de acum,sărutări-vă  cum trebuie! Ce Dumnezeule e asta, Dylan?!
— Aveți dreptate, spuse în timp ce își luă din nou în brațe frumoasa soție și o sărută cu patimă.
— Așa mai veniți de acasă, eu o sa mă să retrag, în curând vor veni apertivele  și nu o să-l las pe James să se bucure singur de ele, spune chicotind. Sărutări plăcute în continuare, porumeilor!
— Multumim! zise amândoi în cor.

— Te iubesc, frumoasa mea soție!

    Îmi spune  Dylan în timp ce-mi netezește părul cu atâta  blândețe de parcă aș fi o păpușă de porțelan, iar sclipirea din ochii lui negri îmi face inima să bată ca o turbină opulent decorată.

— Te iubesc, soțul meu chipeș!
— Esti fericită?
— Glumesti? E cea mai frumoasă zi din viața mea, toți cei dragi ne sunt alături, în sfârșit visul mi s-a împlinit, sunt prințesa de la propria nuntă. O să fim fericiți, chiar o să fim fericiți.
    Dylan o  luă pe sus și o învârti până mai era puțin să cadă.

— Dylan, opreste-te!
— Hei porumeilor, scuzati-mă că vă deranjez, dar toată lumea întreabă de voi, petrecerea nu poate să înceapă fără subiectele principale.
— Venim acum, Marke!

— Prințesă, poporul ne așteaptă, spuseseră Dylan în timp ce chicotește.
—Atunci, hai sa mergem!
    Dylan o lua de braț pe Karen și se îndreptă spre localul de lux salutând restul invitațiilor.

                              *** 

   Petrecerea s-a încheiat cu puțin timp inainte ca primele raze ale soarelui să și facă simțită prezența, iar Dylan și Karen au intrat în camera de hotel, special amenajată pentru tinerii insurăței , decorată numai cu crini inperialii, preferați lui Karen.

— Dylan, e uimitor!!
— Soția mea merită tot ce e mai bun
— Te iubesc!
     Karen îi sare în brațe și îl sărută pe Dylan cu tandrețe, iar sărutul s-a intensificat totul transformandu- se intr-un joc inocent și tot odata senzual al priviriilor și gesturiilor,dar în scurt timp se aude un ciocănit la ușa...
    Cei doi se retrag, iar Karen își privește nedumerită soțul.
— Cine poate fi?
— Nu stiu, am stat până a plecat ultimul invitat.
    Însă bătăile in ușa au început să se accentueze.

—Mă duc să văd cine e...
    Dylan se ridică din pat si se îndrepta spre ușă.
— Cine e?
— Room service. Se aude o voce răgușită.
     Dylan se întoarse nedumerit spre mine, iar eu am ridicat umită din umeri.
— Nu am comandat nimic. Se răstii Dylan la ușa închisă.
—Tatăl dumneavoastra a ținut să vă trimită unul dintre cele mai  scumpe vinuri, un cadou de nuntă.
—Dylan ia cheia de pe măsuță și descuie ușa, iese pe hol iar primul  lucru pe care  îi simte e o căldură la nivelul coapsei, sângele a începu să se prelingă ușor pe parchet, iar Dylan era nedumerit complet, groaza puseseră stăpânire pe el, atacatorul stătea chiar în fața lui învăluit în întunericul morții.



— Karen, încuie ușa!!!
—Sau mai bine nu, se aude vocea gâjită a brutei.
    În acel moment Dylan a  dat să fugă spre cameră, dar asasinul la prins de picior.
— Ajutor!!!
— Nu te mai obosi drăguță, nu o să vă audă nimeni, toți sunt la nani.
— Lasa-mi soțul in pace, îti dăm tot ce vrei!
—Tot ce vreau e sa vă omor ca pe niște pui de găină. Spune în timp ce îl înjunghie  cu satisfacție  pe Dylan în abdomen.
  Sângele a început să țâjneasca din corpul lui Dylan ca apa dintr-o fântână arteziană,improșcând  toți pereții.

— Nuuu!Ajutor!
— Ți-am spus să nu te mai obosești, îi faci rău soțului tău, vrei cumva sa moara?!
—Bestie ce esti!! Spune  in timp încearcă să și înfigă unghiile in brațul necunoscutului.
—Karen, nu...
   Dylan se îneacă cu propriu sânge, iar numeroase picături din lichidul roșu cad pe pantofi asasinatului
— Trebuie să-ți asculți soțul, păpușă.Vai, câtă mizerie! spune in timp ce  își șterge sângele ajuns pe pantofi lui.
— Te rog! spune Karen plângand.         — Să știi că m-am  plictisit de voi
— Te rog, te implor, lasă-ne, azi a fost nunta noastră!
— Spune-i pe curând lui Dylan!
— Nuuu!
    Cu o singură mișcare atacatorul îl străpunge   toracele, iar Dylan cade pe podea sângele mustind în jurul gurii, iar singurul lucru care la mai putut rostii a fost "Fugi..."

  Era  o imagine cumplita, groaznica, sinistră   să-ți vezi  soțul îmbrăcat în frac de ginere  omorât cu bestialitate  chiar in fata ta.
   Lacrimile  se prelingeau  pe obraji fini a lui Karen, cu ultimile puteri s-a apropiat de cadavrul soțului ei.
— De ce ai facut asta?Ce rău ți- am facut noi ție?!
— Dacă ți-aș spune apoi va trebui să te  omor, dar stai...oricum o să te omor , spune râzând.
    Bestia cu fața acoperită se îndreaptă ușor spre ea ,iar singurul lucru care se mai aude e un țipăt înăbușit după care tot hotelul  e învăluit într-o liniste de mormânt.
   Atacatorul își privește satisfăcut crima după  care părăsește nonșalant  apartamentul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic...

*****************************
Carte nouă, sper să vă placă!
Aștept părerile voastre!
P.S.: Desenul de la media realizat de prietena mea, Avi!