Până aici!

Capitolul 1

***************************

E atâta linişte, toată casa chiar și strada sunt învăluite într-o tăcere profundă...
Parcă timpul s-a oprit în loc, iar toată lume are în sfârsit timp să facă ceea ce omul modern neglijează cu desăvârșire, să se odihnească. Însă în mai putin de o oră totul va reveni la normal, oameni își vor începe activitatea lor zilnică, liniştea fiind doar o amintire, iar ziua asta de luni sunt sigură că o să fie una teribil de grea...

Încerc să proft de faptul ca nimeni nu s-a trezit şi pot citi câteva minute cartea siropoasă pe care Katy mi-a recomandat-o "Cascada soaptelor" de
Elizabeth Langston... Mda, prea de copii...daca mai eram încă adolescentă poate o găseam interesantă, un tânăr chipeş din secolul al XXI-lea se îndrăgostește de o "tânără" din secolul al XVIII-lea, cascada fiind un portal, astfel cei doi pot trece cu ușurintă în lumea celuilalt...Ce pot să spun, Katy va rămâne un copil toată viața care se dă în vânt după povestioare fantastice - siropoase în care protagoniştii se pupăcesc de zor, își declară dragoste absolută și trăiesc fericiți, feriți de orice primejdie...

Aș vrea sa fiu ca ea, visătoare, încrezătoare și să privesc partea bună a lucrurilor, însă tot ce s-a întamplat acum 12 ani m-a marcat, dar am avut norocul să am o famile care m-a ajutat sa trec peste. David , nu a încetat nicio clipa să mă răsfețe nu mi-a lipsit nimic, iar în ceea ce priveste cresterea copiilor a fost și este un tată exemplar care își iubeste copii si mai mereu le face poftele prea mult.

Uneori mă trezesc noaptea şi stau ore în sir pe balcon meditând, gandindu-mă la trecerea timpului , am o familie frumoasă pe care mi-am dorit-o din totdeauna, dar oare totul a luat sfârsit când Brian a murit?
Așa cred şi sper să fie așa...
....

Totuși încerc să mă concentrez asupra acțiunii ,nu se stie cand o să mai timp sa citesc, chiar si o carte de dragoste ...însă toată liniştea este spulberată în cateva clipe, copii s-au trezit...

-Mamă, mamă, mamă!

Las cartea şi ma duc sa văd ce se întâmplă ,iau un halat pe mine şi ies încet din camera pentru a nu-mi trezi soțul, David, de abia a ajuns de la Berlin aseară, a avut o şedința importantă, a muncit mult, merită în plus câteva ore de odihnă.

-Mami!!!
-Da, Kevin ...Ce s-a întâmplat?
O ia la fugă pe scări și se aruncă în brațele mele.
-Mami, Jessi nu mă primeste în camera ei şi iar mi-a spus că sunt un țânc nesuferit!
-Puiule, nu te mai supăra, știi că Jess te iubește și nu a spus-o din răutate...
- Dar mi-a spus ca ma urăște!
- Off ...Jess!Jessica!
- Da!
-Coboară domnișoară! spun pe un ton ridicat.
-Vin in 5 minute , mamă...
-Vino imediat cand te strig!!!
-Vin, vin...spune in timp ce iese din cameră.
Coboară scările agale şi până ajunge în living încearcă să-şi netezească părul ciufuit. Seamana prea mult cu David, același comportament, același trăsături fine care încep să atragă privirile a tot mai multor băieți, același îngeraş nevinovat care nu pierde nicio ocazie să mă scoată din minți.Pot spune ca e copia fidelă, versiunea feminină a lui David, până și modul în care coboară scările e același ca a tatalui său.

....

-Ce s-a intamplat, mamă? spune în timp ce îi aruncă o privire fulgerătoare fratelui ei mai mic.
-Jess, ce e comportamentul ăsta?
-Nu înteleg...
-Domnișoară, cereți scuze fratelui tău!
-Dar ce am mai facut şi acum?
-Mi-ai spus ca ma urăşti și ca sunt nesuferit! spune Kevin în timp ce îşi afundă capul in brațele mele.
-Păi așa e, piticanie!
-Mamă!
-Gata,ajunge! Jess esti mai mare, ai aproape 16 ani ce Dumnezeu! Nu -ți mai necaji fratele!
-Dar mamă! El nu ma lasă, mă spionează!
-Nu-i adevărat, mami !
- Gata, gata! Tu Kevin nu -ți mai spionezi sora , iar tu Jess nu-ți mai jignești fratele! S-a inteles?
-Da,mamă...spun amândoi în cor.
-Bun, acum duceți- vă si pregătiți-vă pentru scoală până pregătesc micul dejun.