Jane Eyre .

                    Capitolul 1 : Familia Reed

       Era iarna. Vremea era geroasa si ploua, asa ca nu puteam sa iesim afara. Ma bucuram, pentru ca nu-mi placea sa ma plimb impreuna cu verisorii mei, John, Eliza si Georgiana Reed. Nu eram un copil rezistent si oboseam intotdeauna prima, iar ei radeau de mine.

     Nu-mi placeau verisorii mei, nici matusa mea,adica mama lor. Nici ei nu ma placeau pe mine. Nu ma primeau niciodata in jocurile lor, prin urmare ma simteam tare singura la Gateshead Hall. Eram insa nevoita sa locuiesc acolo, pentru ca eram orfana: mama si tata murisera cand eram micuta.

  In dupa-amiaza aceea geroasa de iarna, verisorii mei sedeau cu mama lor in sufragerie. Matusa mi-a interzis sa stau cu ei. M-am dus atunci in biblioteca. Cititul era una dintre marile mele placeri. Cartile din biblioteca nu erau carti pentru copii, dar tot le iubeam.

   Usa se deschise brusc si in camera intra John Reed, urmat de Eliza si Georgiana.

  - Unde esti? urla el. Ce faci acolo? Vino incoace imediat!

M-am ridicat cu greutate. Eram tare speriata, pentru ca John Reed era mai mare. Avea 14 ani, iar eu doar 10. Era inalt si gras, fiindca manca prea mult, si era preferatul mamei lui. Dupa parerea ei, tot ce facea John era bine.

Pe nepregatite, ma lovi cu atata putere, ca aproape ma dobarî.

   - Ce faceai aici? urla.

   - Citeam, am ingaimat eu.

   - Citeai vreo carte de-a mamei?

   - Da, zisei, intinzandu-i cartea.

   - N-ai voie sa citesti cartile din familia noastra, spuse. Tu esti orfana, pentru ca maica-ta si taica-tau au murit. N-ai bani si stai la noi fiindca n-ai alte neamuri. Dar nu faci parte din familia noastra si nu ne place de tine.

   Dupa care inalta cartea si ma lovi cu ea peste cap.

   Pentru prima oara in viata, am lasat sa se vada ca sunt furioasa. Am scos la iveala toata nefericirea si toata singuratatea pe care le simteam de cand locuiam la Gateshead Hall.

   - Rautate ce esti! i-am strigat.

Lui John nu-i venea sa- si creada urechilor.

   - Ce-ai zis? zbiera el. Ati auzit, Eliza si Georgiana?

Ma duc imediat in sufragerie sa te spun mamei.

Se indrepta din nou spre mine. Vroia sa ma loveasca inca o data. Numai ca eu acum eram pregatita si am dat eu prima. Nu ma mai batusem niciodata cu el. L-am tras de par.

   - Raule! Nu pot sa te sufar! i-am strigat.

Atunci si-au facut aparitia d-na Reed si Bessie, una dintre slujnice, care l-au smuls pe varul meu din mainile mele.

   - Du-o in sala rosie si incuie-o acolo, a decretat matusa mea,cu voce de gheata.

                                      *

  

" Du-o in sala rosie! "

Vorbele d-nei Reed m-au bagat in sperieti.

Bessie m-a dus acolo si a incuiat usa. M-am uitat prin camera, de jur-imprejur. Era un dormitor, dar nu mai dormea nimeni in el. Aici murise unchiul, in ua cu noua ani.

Acum, numai servitorii intrau in aceasta camera. Am ramas tintuita in locul unde ma lasase Bessie. Eram asa de speriata, ca nu aveam putere sa ma misc. Mi-am adus aminte de povestile cu fantome pe care mi le spunea Bessie. Zicea ca multi morri se intorc pe la casele lor, mai cu seama atunci cand sunt nefericiti. M-am gandit la cat eram de trista si de singura in familia matusii mele si am izbucnitv in plans. Cat traise, unchiul fusese bun cu mine.

Acum nu ma iubea nimeni.

   Pe masura ce camera se confunda in intuneric, teama mea crestea. Nu indrazneam sa ma ridic de pe scaun. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Mi-era groaznic de frica, asa ca am scos un tipat si am fugit pana la usa. Am auzit-o pe Bessie de cealalta parte.

   - Ce e? Ti-e rau? m-a intrebat ea, deschizand un pic usa.

   - Te rog, te rog, lasa-ma sa ies afara! am strigat. Mor daca mai stau aici.

   - Ce-i galagia ast? s-a interesat d-na Reed.

   - D-na Reed, Jane a tipat asa de tare ca am crezut ca i s-a facut rau, i-a raspuns Bessie.

   - Du-o inapoi in camera. N-are voie sa iasa de acolo decat peste o ora, a urlat d-na Reed, furioasa. N-am mai vazut asa rautate de copil!

   - O, matusa, te rog, iarta-ma. O sa mor in camera asta rosie, i-am spus, plangand.

   - Taci din gura! mi-a strigat ea, impinganu-ma inauntru.
Dupa asta, nu-mi mai amintesc decat intunericul.
       

                                  * *

Cand m-am trezit, dupa o buna bucata de vreme, eram la mine in pat. Cineva m-a ridicat in capul oaselor, cu grija.
Auzeam voci, dar ele veneai parca de foarte departe. Incetul cu incetul, am inceput sa vad mai bine. In camera se aflau Bessie si doctorul Lloyd.