2

534 30 0

de TAEHYUNGIE1234

de TAEHYUNGIE1234

-JIMIN POV-

Dupa ce a plecat Kora, ma ridic de pe canapeaua pe care eram trantit, ma uitam la televizor, m-am dus in bucatarie sa mananc.

Dupa ce am mancat, m-am decis sa ma duc si eu in parc daca tot era o zi asa frumoasa. Poate o gasesc si pe Kora, mi-e dor sa ma mai plimb cu ea in parc. Mi-e dor sa o ascult, sa vorbesc cu ea, mi-e dor de ea. Jimin, ce e cu tine? Iti faci rau singur, spune-i ce simti. *trebuia subconstientul sa strice tot*

-KORA POV-

Ce frumos e parcul acesta, mi-as fi dorit si Jimin sa fie aici, mi-e dor sa ma plimb cu el. Kora, ai innebunit? Ce naiba faci? Te indragostesti? *subconstientul in actiune, din nou*

Dintr-o data aud pe cineva alergand spre mine, ghiciti cine, Jimin. Ce cauta el aici?

Jm: Hei stai!
Eu: Hei, ai obosit hai sa stam pe o banca
Jm: Ok
Eu: Acum, spune-mi ce e?
Jm: Uite... Am vrut sa zic ca...
Eu: Ce e?
Jm: Eu trebuie sa plec din Coreea o vreme, o sa plec in Spania
Eu: De ce?
Jm: O sa-ti explic totul cand ma intorc
Eu: Ok, cand pleci si cat stai?
Jm: Plec in seara asta si o sa stau acolo 3 luni, biletul este dus-intors, nu pot veni mai repede.
Eu: Ok, vrei sa te duc la aeroport.
Jm: Daca nu te deranjeaza
Eu: Sigur ca nu!
Jm: Ma duc sa-mi fac bagajul
Eu: Sigur

-JIMIN POV-

Plec, din ce motiv? Ma ranesc singur, nu pot sa-i spun sentimentele mele. Poate o sa uit ce simt, nu, e imposibil, ma înnebunește a pus mana pe inima mea.

-TIME SKIPS-

Kora m-a dus la aeroport, avionul e pe cale sa decoleze, o sa-mi fie dor de ea.
Inainte sa ma urc in avion, am imbratisat-o, era atat de călduroasă imbratisarea, su ne-am luat adio.

-KORA POV-
Eram in masina, conduceam linistita, dar dintr-o data o masina se izbeste de masina mea, pierd controlul volanuli, si ma izbesc de un copac, dupa o vreme aud niste voci
-Domnisoara, sunteti bine? Ma auziti?
Si dintr-o data nu mai auzeam nimic.

-TIME SKIPS-
- 3 LUNI MAI TARZIU-

-JIMIN POV-

Aceste trei luni am tot incercat sa dau de KORA, nu am putut, sunt ingrijorat. Astazi ma intorc acasa.

-TIME SKIPS-

Ajung la apartamentul in care noi doi locuim, nu era nimeni in apartament. M-am dus in camera Korei, toate lucrurile ei erau acolo dar ea nu. Am vazut telefonul ei pe masa, era inchis, complet descarcat. Am inceput sa ma agit. Mi-a venit o idee. Am sunat o prietena de-a Korei, Momo

CONVORBIREA TELEFONICĂ

JM: Momo, sti ceva de Kora? Incerc de trei luni sa dau de ea.
M: Jimin... am vesti proaste, Kora e la spital in coma de 3 luni.
JM: Cum? *scapand telefonul din mana si plangand in hohote* Cum e posibil asa ceva?
Momo, la ce spital este?
M: La (numele spitalului) ne intalnim acolo.
JM: Bine.

-LA SPITAL-

JM: Cum e posibil Momo, ce s-a intamplat *pe un ton agitat*
M: Jimin, calmeaza-te! Stai jos sa-ti explic.
JM: Ok.
M: Cand se intorcea de la aeroport a facut accident de masina, niste martori au zis ca o masina din spate s-a izbit in ea, a pierdut controlul volanului si s-a izbit de copac, cei de la ambulanta, au zis ca era inconstienta, si ca avea o gramada de taieturi pe corp, cand a ajuns la spital erain coma, imi pare rau Jimin.
JM: *Incepand sa planga*
M: *Il ia in brate pe Jimin*

Jimin intra in salonul in care era Kora si o mangaie pe obraji, dintr-o data Jimin observa ca, Kora se trezeste, si a chemat doctorul.

-TIME SKIPS-

Jimin o ia pe Kora si o duce la apartamentul lor.

K: Jimin, pot sa merg singura
J: Nu-mi pasa, vreau sa am grija de tine.
K: Ok

SPER CA VA PLACUT ACEST CAPITOL, A FOST UNUL MAI LUNG. 😘 ACESTA A FOST UN CAPITOL MAI TRIST.