,,Dragoste in paralel"

Prea mult

Ajunsă în Anglia, coborâm din avion,eu tot drumul era cu gândul la Lucas,îmi era dor de el dar nu puteam recunoaște nimănui cat sufăr de tare.Ajunsa acasă mă urc repede in camera mea,și mă arunc în pat, vroiam a nu mai stau cu gândul la Lucas,dar chiar nu puteam.Cred că suferința era mai puternică,apoi dintr-o dată simt o lacrimă pe obrazul meu.Ma ridic repede din pat,îmi șterg lacrimile,apoi mă îmbrac și mă cobor în living,îmi iau geanta (pe aproape era un parc). Plimbându-ma prin parc,plângând și tot cu gândul la Lucas,dau peste cea mai buna prietena a mea...Becky.Ea era cea mai bună prietenă a mea,de fapt și acum îmi este.
-Hei,ce faci?
-Buna,eu acum am ajuns.
-Dar ce este cu tine?
-Nu e nimic,doar atât sunt obosita.
-Da obosita,poate este din altceva
-Serios,nu e nimic.Tu cum o mai duci?
-Pai eu sunt bine, mi-am găsit și un prieten.Tu nu ți-ai aflat vreun băiat.??
Când aud acea intrebare nu mai pot spune nimic,iar lacrimile încep să curgă vale pe obrazul meu fierbinte.
-Nu,nu am găsit.Auzi Becky nu vrei sa ne vedem mai diseara.
-Ba da,dar unde?
-Pai unde ne vedeam noi de obicei,sau nu la clubul din colț.
-Ok .
O pup pe obraz,apoi mă îndepărtez de ea.
Apoi îmi spun în gând:Azi e timpul sa uit de tine Lucas și cunosc alți băieți care sa fie cu mine tot timpul și care să nu ne despartă distanta.In seara asta o să mă distrez cum nu m-am distrat nicio dată.