Joc fatal

Capitolul II

Pe când îşi verifica "angajatele", Adam a zărit o domnişoară de înălţime medie, nici prea grasă, dar nici prea slabă, şi foarte frumoasă. El, ca de obicei, şi-o dorea numai pentru el, în pat, aşa că şi-a trimis unul dintre oamenii lui să o aducă la el, dar fără să o bruscheze sau să o sperie. Ryan, unul dintre oamenii lui de încredere, a urmat imediat ordinele şefului şi s-a dus după fată. Acea fată era Hannah Marin, o simplă absolventă de facultate care a venit nu de mult în New York pentru a-şi căuta un job stabil. Hannah este o fată timidă, cu puţină experienţă de viaţă şi care vrea să îşi urmeze visul de a deveni un designer faimos. Fiind un om cu un corp proeminent, Ryan putea speria uşor pe oricine îi apărea în cale. Hannah, neştiind ce se întâmplă cu adevărat în New York, nu s-a îngrijorat prea tare când l-a văzut pe Ryan venind spre ea. Imediat ce a ajuns în dreptul ei, Ryan i-a spus:

- Haide! Tu vii cu mine!

- Nu! Lasă-mă în pace!

Atunci, Ryan a luat-o pe sus pentru a-i fi mai uşor.

-Ajutoor! Să mă ajute cineva, vă rog .

-Taci din gură, nu îmi îngreuna munca. Dacă vei face linişte, totul va fi bine.

-Ce vrei de la mine ? Ce ţi-am făcut ? Lasă-mă în pace !

-Nu mi-ai făcut nimic, copilă. Eu nu vreau nimic de la tine, şeful meu vrea.

-Nici nu ştiu cine eşti sau cine e şeful tău. Nu înţeleg ce vrea el de la mine, o necunoscută.

-Haha. Prostuţo. Vei afla imediat ce vrea el de la tine.

Când au ajuns la maşină, Ryan a băgat-o pe Hannah în spate şi i-a spus să facă linişte.

-Prostule! Ţi-am spus să mi-o aduci întreagă şi să te porţi frumos cu ea.

- Î-Îmi pare rău Ad...

-Taci ! Pleacă până nu mă enervez mai tare !

Atunci Ryan a plecat şi Adam a încercat să se calmeze. În tot acest timp, Hannah a asistat la această scenă şi s-a îngrozit şi mai tare şi a început să plângă. Când i-a auzit vocea, Adam şi-a dat seama că ea e încă acolo, şi nu a plecat, deşi ar fi putut să o facă.

-Heei, nu mai plânge. Îmi pare rău că ai asistat la scena asta, dar omul ăsta e un neghiob.

Printre suspine, Hannah a reuşit să îi spună câteva cuvinte lui Adam.

-Ce vrei de la mine ? Nici măcar nu mă cunoşti !

-Linişteşte-te iubito.. Lasă-mă să îţi explic.

-Cum îţi permiți să îmi spui "iubito" ? Nu am nici cea mai mică idee cine eşti sau cum te numeşti şi deja mă iei cu de astea ? În plus m-ai luat cu forţa în maşina ta ! Când plec de aici mă duc direct la poliţie.

-Te rog să te linişteşti şi să nu mai vorbeşti prostii. Aşteaptă să îţi spun de ce te-am luat aici şi după te las să pleci dacă vrei. Iar în legătură cu poliţia, cred că se poate rezolva şi altfel.

-Te ascult. Ai 5 minute apoi am plecat de aici.

-Bine. Ai spus că nu ştii cine sunt sau cum mă numesc. Sunt Adam Roberts şi sunt proprietarul uneia dintre cele mai cunoscute firme de design din New York. Nu sunt un om rău dacă tu crezi asta. Eu ţi-am spus cine sunt şi numele meu. Acum e rândul tău.

-Crezi că dacă îmi vorbeşti aşa şi îmi faci ochi dulci se schimbă situaţia ? Nu îţi spun absolut nimic despre mine pentru că eşti un simplu necunoscut şi nu am de ce să-ţi spun ţie astfel de lucruri. Acum îmi spui de ce m-ai luat aici şi ce vrei ?!

-Dar ce periculoasă eşti tu. Acum 2 secunde plângeai în hohote şi acum eşti autoritară ? De ce nu te faci actriţă ? Te-ai descurca de minune.

-Nu că te-ar interesa, dar eu vreau să mă axez pe cu totul altceva.

-Ba chiar mă interesează draga mea.. continuă, chiar vreau să ştiu.

-Eu nu sunt "draga ta", clar ? Îmi spui odată ce vrei de la mine ? Trebuie să ajung undeva şi nu vreau să întârzii.

-Ok, drăguțo. Calmează-te, nu îți fac nimic. Vreau doar să vorbim.

-Ce nu ai înțeles din "Trebuie să ajung undeva și nu vreau să întârzii."? Nu am timp sau chef de stat la palavre cu tine. Am treabă.

-Pisi, crezi că eu nu am treabă? Timpul meu este mai prețios decât al tău cu siguranță,  așa că nu te mai agita ca apa minerală.

-Ok, cum spui tu, nu îmi pasă de tine sau de timpul tău. Mai ai 2 minute.

-Uite, motivul pentru care te-am chemat aici e unul special.

-Ascult.

-Păi, ești o fată frumoasă. Mi-ai atras atenția și acest lucru nu mi se întâmplă cu multe fete. În general, femeile umblă după mine, nu eu după ele.

-Poate par eu prostuță, dar mi-am dat seama care sunt intențiile tale. Dacă doar asta vrei de la mine, îmi pare rău să te dezamăgesc. Nu sunt adepta aventurilor de o noapte.