Răsura singuratică

1

Am vazut un vis, in care cautam ceva. Ce cautam? Sufletul meu. Interesant... Cum pot sa-mi recunosc adevaratul meu suflet intre miile de suflete pe care le purtam in mine? Uneori imi pare ca nu am curajul sa patrund in viata. Si eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu.
Suflet...suflet...suflet...
Oare ce mai este si aceasta ?
Reflectand asupra visu-mi, cineva a batut in usa. Era ea...
- ...Iarta, mi-a zis.

Era imbracata in rochie alba de mireasa, privire tulburata, parul valvoi. Am deschis usa mai larg, dandu-i voie sa intre. Doream s-o servesc cu un Chardonne 1978, dar a refuzat.
- De ce esti aici?
Ea s-a apropiat de mine, incat am simtit rasuflarea ei rece si nelinistita.
-Vreau s-o iau de la capat, impreuna, cu tine. Stiu ca ai suferit, dar am suferit si eu.
-Ai facut o greseala. Trebuie sa pleci, e prea tarziu. De fapt imi doream cu totul altceva. O doream pe ea. Nespus de mult. Buzele ii erau o ispita. Privirea ei era larga si inspaimantatoare. Imi parea ca-mi citeste gandurile si stie dorintele mele. Ma seducea, poate, fara sa-si dee seama.
-De ce sa ne mintim unul pe altul? Cati ani inca vor trece, ca sa intelegi ca ma iubesti si nu poti trai fara mine!!! ....si eu fara tine....

^