Unde incepe totul? Fix in acel spital din mijlocul Bucurestiului in care totul a prins contur. Inca de la primul scancet, prima privire, primul contact vizual, am putut sa citesc in ochii celor ce ma priveau IUBIREA. Eram bebelusul mult dorit al intregii familii. Ochii scanteietori ai mamei straluceau numai cand vorbea despre mine, eram tot ce avea mai de pret si tot ceea ce ii luminase viata.
Timpul se scurgea printre anii copilariei, cresteam cu fiecare zi ce trecea si odata cu mine si fericirea pe care o traiam. Si cred ca ati cunoscut si voi sentimentul acelei fericiri absolute, dar ce facem cand acest vis ne este spulberat? Problemele mele cu adevarat au inceput atunci cand l-am cunoscut pe el. Ochii aia negri, zambetul acela plin de simpatie, el avea sa schimbe totul in viata mea.
Dar sa revenim la perioada copilariei, cu putin inainte de momentul ce avea sa declanseze totul.
Cei din jur vedeau in ochii mei doar imaginea copilului perfect, insa ce se poate ascunde cu adevarat in spatele unei priviri inocente?! Nimeni nu stie. Acei ochisori mici si nevinovati care te priveau, acele cuvinte pline de puritatea copilariei aveau intr-un final sa dezamageasca pe toata lumea.
Si pentru ca intotdeauna atunci cand faci lucrurile bine, cei din jur se asteapta sa atingi perfectiunea, asa s-a intamplat si in cazul meu. Si cea mai mare "greseala" pe care am facut-o a fost sa ma indragostesc, sa ma indragostesc cu adevarat de la o varsta destul de frageda zic eu. Aveam in jur de 13-14 ani cand l-am vazut. Bineinteles ca pana atunci mai avusesem parte de sentimente de simpatie si admiratie pentru alti baieti, dar acum era altfel.
