18*

774 54 64
                                    

Da.

Acesta e răspunsul la întrebare.

Plec.

Departe.

Am vorbit cu părinții mei, și doar o săptămână o să ne distrăm pe malurile din Miami, lăsând aerul Londrei departe.

Spre surprinderea mea, au fost de acord.Bine, de fapt doar tata m-a surprins.El este un pic mai strict, iar asta mă înspăimântă.

Nimeni nu știe că plec.Nici Jade, nici Jesy, nici Leigh-Anne, nici Lydia, nici Zayn.Nu am vrut să știe nimeni.Vreau să fie secret.Secretul meu și al părinților mei.

Zayn m-a rănit, este adevărat.Voiam să fiu cu el, ce e drept.Dar nu știu la ce mă gândeam...Sunt doar o fată obișnuită, iar acest lucru nu este destul pentru el.Dar nu mă plâng.Nu vreau să am botox sau silicon în corp doar ca să îl atrag.Dacă piercing-ul din nasul meu finuț nu l-a atras, atunci e un afemeiat.

- Scumpo, vrei să îți dai puțin căștile jos din urechi?se aude vocea mamei mele din partea cealaltă a căștilor.

- Da, ce e?o întreb, scoțând căștile și alungând din minte gândurile și melodia ce se rula.

- Aproape am ajuns.se întoarce tata cu fața la bancheta din spate, unde sunt eu.

- Oh, așa devreme?

Nici nu mi-am dat seama.De la aeroport până unde stăm părea un drum mai lung.

M-am uitat pe geamurile mașinii, și tot ce puteam să spun era 'Wow'.Străzile sunt pline de oameni cu diferite emoții, diferite fețe necunoscute sau cunoscute de Hollywood.Nu credeam niciodată că o să ajung într-un asemenea oraș.Și toate datorită lui Zayn.Poate nu e așa rău cum pare.

Glumeam.

- O să ne întâlnim cu bunicii tăi.Bunica ne-a pregătit niște clătite cum știe ea mai bine.se laudă mama cu bunica.

Sincer, nu țin foarte mult la bunicii mei.Îi văd rar, doar de sărbători.Nici ei nu îmi dau cine știe ce atenție.

Din păcate părinții tatălui meu nu mai sunt de mult printre noi.Cancerul a pus stăpânire pe ei, murind la doi ani după ce au aflat ce tip de cancer au.Nu l-am văzut pe tata suferind așa de tare, deci cred că afecțiunea nu e în familia mea.

Bunicii din partea mamei mele nu prea mă suportă deoarece când eram mică le-am aruncat motanul la vecini.Merita o viață mai bună, dar nu cu bunicii mei.

- Dragă, nu știu dacă clătitele alea sunt așa bune.Ultima dată au fost nefăcute.mărturisește tata amuzat de situație.

- Shh, îl oprește mama, era prima dată când face clătite fără ochelari.

Am râs de ei.Uneori se comportă ca niște adolescenți îndrăgostiți fără să recunoscă asta.

În căști se auzea cum mă suna cineva.M-am uitat la număr dar era ascuns.De ce m-ar suna cineva cu număr ascuns?

- Da?am răspuns curioasă după ce am scos căștile din telefon.Cine e?

- Bună Perrie.se auzea o voce ciudată, un pic de robot, care îmi dădea fiori în tot corpul.

Este o glumă?De unde îmi știe numele?

- De ce ai plecat fără să anunți?continuă anonimul.

- Uite, dacă este o glumă, să știi că nu e amuzant.spun serioasă.

- Nici nu trebuie să fie.

Instagram [ Zerrie ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum