My own life...

Capitolul 1. Vrei sa ma cunosti?

Hey all! M-am decis sa incep o poveste in care sa scriu la pes. I nu sa povestesc la a III-a. Sper sa va placa!! Va rog sa-mi scuzati greselile de ortografie si restul chestiilor. Cine vrea dedicatie sa-mi spuna:*. In poza: Alicia.                                                                                                                 ~ Mirunaa

Capitolul 1

Vrei sa ma cunosti?!

 ____________________________________________________________________________

Stiti senzatia aceea cand te trezesti de dimineata relaxat si odihnit, dupa un somn de vreo 12 ore? Ei bine eu nu o stiu. M-am trezit ca in orice alta dimineata, obosita, plictisita, gata sa-mi incep o noua zi din viata mea perfect banala.

M-am ridicat din pat si l-am aranjat. Prostii, ce tot scriu ei aici. L-am lasat asa cum e. Ba inca am mai aruncat papluma prin pat ca sa fie mai dezordonat. Eu nu-mi aranjez niciodata patul. O lasa pe menajera sa faca asta. Da, am o menajera... si un majordom, bucatar, gradinar si un antrenor personal. Bine nu sunt ai mei, ci ai mamei. Da... mama are bani... e avocat. Dar mie nu mi s-a urcat la cap toata chestia asta cu banii. Sunt o fata simpla, rebela si revoltata pe mama ei ca orice alta fata. In plus nimeni nu stie ce casa am ei, cati oameni lucreaza pentru mine si toate celelalte. Nu ma imbrac ca orice alta pitipoanca pe care o gasesti la colt de strada, nu ma comport ca una si tin ascunsa toata chestia asta despre mama. Nimeni nu stie acest mic, mare detaliu, inafara de....

-Haide odata! Misca-te mai repede! se aude o voce dintr-o camera apropiata.

Da, nimeni inafara de frate-miu, care tine chestia asta ascunsa la fel ca mine. Nu vrem sa fim considerati popandai d-aia care au bani sunt cocolositi si frecati la menta de parintii care le cumpara notele si restul chestilor stupide de popandau falos de bani gata.

-Imediat, cap de peste! ii raspund eu.

A da! Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Alicia, dar mi se spune Alice, am 17 siii.... amm... am ochii albastri si parul luuuuuung si roscat...ciudata combinatie dar asa m-am nascut. Frate-miu are 16 si-l cheama Aiden. Este brunet, are par scurt si ochi caprui. Joaca fotbal, bine inteles fiind obligat de mama, dar iubeste sala, ea fiind cea mai buna prietena a lui. Desi are 16 e de 1.80 fiind mai inalt ca mine, eu avand 1.75. Chiar daca nu-i arat tin foarte mult la el. Defapt, i-o arat, cindonindu-ma cu el. Asa-s toti fratii.

-Hai odata princess! mi-a strigat el de jos.

-Cum mi-ai spus? Bai, piciule, vrei bataie? Pinguin zburat ce esti.

-Nimic, nimic! Hai odata!

"Ce se mai grabeste asta! Vrea sa ajunga la scoala! Minune!" mi-am spus eu, strambandu-ma in oglinda. Dupa ce am facut un dus, mi-am deschis dulapul, mai luat o pereche de blugi trei-sferturi, care imi acopereau genunchii, fiind taiati (de mine, bine inteles) de la buzunare pana deasupra genunchilor cu vreo 5 cm. Mi-am cautat un maieu simplu, alb prin randul de maieuri(oi fi eu rea, nepasatoare si dezordonata, dar hainele imi sunt curate si ordonate MEREU), mi-am luat o pereche de sosete negre si subtiri, pana la glezne, mi-am luat geanta de pe scaun, mi-am dat cu peria prin par de vreo 5-6 ori cat sa-l aranjez, am coborat unde ma astepta Aiden, mi-am aruncat prima pereche de tenisi in picioare-o pereche de conversi *All Star* negri si mi-am luat o punga de chipsuri Lay's cu sare din dulapul de deasupra chiuvetei.

-Gata? Putem pleca? ma intreba Aiden, cu un ton de piti.

-Gata? Putem pleca? l-am imitat eu folosind o voce mai pitigaiata decat a lui.

Am iesit in curte unde noua mea masina(noua-de vreo 2 luni) rosie, decapotabila ma astepta. I-am aruncat cheile lui Aiden si i-am spus:

-Tu conduci!