My own life...

Capitolul 2. Ce dracu' s-a intamplat?!

Buna, lume! Am postat un nou capitol dar vad ca nu citeste nimeni. Imi voi da silinta sa fac aceasta poveste mai interesanta ca sa va dati interesul. Spuneti-va parerile, va rog! As avea nevoie de cateva ca sa stiu daca sa schimb ceva sau nu ;o3. Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie si pentru cuvintele gen "dracu", dar sunt specifice limbajului personajelor adolescente. Btw, in poza: Aiden

                                                                     ~Mirunaa.

_____________________________________________________________________________

Capitolul 2. Ce dracu' s-a intamplat?!

M-am trezit cu o durere de cap intr-o camera alba. Mi-am dus mana la cap si am simtit un bandaj gros. Atunci a intrat in salon un doctor.

-Ah, ce bine! Te-ai trezit! mi-a spus acesta.

-Ce s-a intamplat?

-Un tanar te-a adus aici saptamana trecuta. Ti-ai spart capul.

-SAPTAMANA TRECUTA? m-am speriat eu.

"Oh doamne, mama si Aiden trebuie sa fie foarte speriati!".

M-am speriat si am vrut sa ma ridic din pat sa merg pana la toaleta dar mi-am dat seama ca incercarea mea a fost prea brusca si am ametit, cazand inapoi in pat. Mi-am dus mana la cap, cand in salon a intrat un tip aratos, pe care nu-l cunosteam.

-Aaa, cred ca ai gresit salonul, m-am uitat la el ciudat.

-Nu, nu cred. Tu esti Alicia?

-Da... de... de unde imi sti numele? Eu nu te cunosc, am raspuns curioasa.

-Eu sunt cel care te-a adus aici.

-T-t-tu erai in parc cand am cazut?

-Da.

-Si...

-Apropo, sunt Ian.

-Amm, ok. Dar de unde ma... am intrebat, cu o durere insuportabila de cap.

-Intinde-te. O voi chema pe asistenta sa-ti dea niste calmante.

M-am intins, apoi acest Ian a iesit din salon si a intrat o asistenta marunta, slabuta si mai in varsta, cu riduri pe fata, par scurt si brunet, ochi mici si caprui si un halat alb patat pe care era prins un ecuson cu numele ei si gradul de asistenta. O chema Muriel.

-Uite, aici ai niste calmante si un pahar de apa. In 2-3 ore iti va trece durerea de cap.

-M...m...mul...tumesc, am reusit sa ma balbai in final.

Muriel, ce nume mai avea, a iesit din salon si a intrat acest pe jumatate necunoscut, Ian.

-Din cartier.

-Ha? am intrebat ei cu ochii cascati, nestiind ce sa spun.

-Mi-ai pus o intrebare. Raspunsul: din cartier, mi-a repetat el din nou gandindu-se ca stau prost cu memoria din bibilica mea sparta.

-Da, nu... stiu la ce se refera raspunsul doar nu sunt proasta. Eram curioasa, nu te-am mai vazut pe-acolo. Unde, mai exact, stai? Daca nu e cu suparare.

-Vizavi de casa ta. Geamul de la camera ta da in geamul de la camera mea, mi-a aruncat Ian un zambet pervers.

-C-C-CUM?! am scuipat eu apa pe care o luasem in gura cu 3 secunde inainte, cu gandul sa o bea.

-Yep.

-Ok... ciudat. Nu te-am observat pana acum.

-Pentru ca m-am mutat acum 2 saptamani.