Epilog .

278 43 7
                                    

Imi puneam o mie de intrebari in cap , dar nimeni nu avea sa-mi raspunda . Il priveam pe Ben stand intins pe asfalt in timp ce il priveam pe monstrul care mi-a fost tata . S-a ridicat , simtindu-si picioarele grele . Genunchii si palmele ii erau acoperite cu sange . Era blocat , iar respiratia i se ingreuna . Se uita in ochii lui in timp ce acesta scotea ceva din buzunarul interior al sacoului . S-am dat cativa pasi inapoi cand si-a dat seama ce este defapt . L-a indreptat spre el si apoi a apasat pe tragaci . Totul s-a intamplat asa de repede , parca era un cosmar . A cazut pe spate lovindu-se cu coloana de ciment , apoi si-a ridicat mana dreapta acoperindu-si rana de la piept . Am tipat atat de tare incat simteam cum inima se rupe pur si simplu in doua si mii de bucatele zboara spre cer .

                                                                                    *******

 - ben , imi promiti ?

- da .

- de ce faci asta ?

- pentru ca mama si-ar fi dorit acelasi lucru .

- iti lipseste ?

- mereu .

- si ce faci ?

- ma gandesc la tine .

- de ce ?

- pentru ca tu ai fost ultima persoana care a stat cu ea si ai vazut-o in viata .

Prima noastra conversatie imi rasuna in cap . M-am intors , dar nu mai era . Monstrul disparuse . Ne-a lasat singuri , intr-un loc uitat de toti . Eram doar eu si cu el . Nimic nu mai conta . A deschis ochii pentru cateva secunde si mi-a soptit ceva .

- nu-l lasa sa te distruga . te voi iubi pentru totdeauna . mereu vei ramane in inima mea .

Dupa ce ultimele cuvinte au iesit din gura , ochii i-au lacrimat , apoi s-au inchis . Simteam o mie de ace care ma inteapa in inima . Stiam ca daca fac asta acum , totul se va termina mai repede . Asa ca m-am ridicat . Am coborat scara blocului si m-am urcat pe ea cu pasi marunti . Tocurile scoteau un sunet destul de deranjant , dar nu le-am dat importanta . Hainele imi erau acum patate de sange . M-am oprit la colt . La coltul vietii mele .

Priveam de sus luminile de care obisnuiam sa vorbesc cu mama cand ne uitam pe geam . Am facut un pas in fata . Acum ma aflam la doar cativa centimetri de sfarsit . Am inchis ochii , am tras aer in piept si am zambit . Mi-am desfacut mainile si am strigat doar trei cuvinte si ultimele .

- te iubesc , ben .

 Apoi am sarit . 

Asta a fost tot . sper ca v-a placut si va multumesc pentru tot . pentru voturi , numarul de lecturi dar si comentarii . stiu c-o sa spuneti ca epilogul a fost scurt , dar chiar nu aveam inspiratie si in plus scriu la epilogul asta de ceva vreme si chiar nu imi venea nicio idee si am vrut sa termin. Okay , ma mai gandesc daca va exista sau nu o a doua carte . Acum nimic nu mai e sigur . As prefera sa nu imi mai trimiteti mesaje de genul " vreau a doua carte . " , te rog , fa a doua carte " pentru ca decizia imi apartine mie . va multumesc pentru tot si va iubesc . 

Deep Silence | terminata |Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum