Ultima Scrisoare

Capitolul 1

Totul are un inceput nu? Ei bine si ele au, povestea lor m-a impresionat inca din pantecele memei lor. Draga de ea, habar nu avea ce urma sa nasca, isi dorea o surpriza. Camera sumbra de spital sa fost invadata de tipetele vietii, atunci le-am vazut pentru prima data in carne si oase, pe gemenele Cornwell. Desigur, nu a fost prima pereche vazuta de mine, am asistat la milioane de nasteri si pot spune ca am vazut copii de tot soiul, dar nici unul nu se compara cu cele doua. Mi-am bifat lista atent si am disparut in intunecimea camerei. Nu o sa uit aceea zi, atunci a inceput un larg sir de evenimente pe care omenirea nu avea sa-l astepte. 

***6 ani mai tarziu***

Soarele se strecura in casa Cornwell, iar holurile erau inabusite de glasuri vioi. Alis studia indelung sunetele din hol. Atenta si revasita din cauza diminetii atat de bruste se aporpia incet de bucatarie. Se opri pentru cateva minute, inspirand adanc, brusc intra in bucataria infundata de rasete si cauta privirea surori sale care ii conferea siguranta. Ochii ei se plimbau salbatic in camera plina de fum si lumina. Clatitele faceau bule delicate in tigaie, ouale sfaraiau, iar capul familiei, John, spunea bancuri puerile copiilor.* Tin sa mentionez ca daca esti mort nu inseamna ca nu ai sensul umorului. Al meu e extrem de devoltat, dar omul asta tina umbra pamantului cand isi deschide gura.* Barbatul cu trasaturi definite, usor neingrijit, era un reprezentat al varstei mijlocii. Cu toate astea stralucea in ochii plini de iubire a frumoasei Emily Cornwell care era coplestita de trebuirle casnice. Rais isi fixa sora cu o privire plina de siguranta, doar privinduse parca si-ar fi spus: " Poti veni, e sigur". Trupul micut se catara pe scaunul din fata surori ei si isi lasa capul sa cada in jos privind mainile Raisei. Fata isi misca  mainile in permenenta ca si cum ii dadea indicii surori ei. Alis parasi scaunul si isi grabi trupul micut spre frigider, deschise usa si se lasa scufundata intr-un val racoros. Copila umplu un pahar cu suc si il puse in fata surori ei. 

"Alis, buna dimineata iubito!" glasului mamei intampina copilul. Fetita raspunse cu un scurt salut  din cap."Ce o sa facem daca nu vor incepe sa vorbeasca, la scoala nu o sa le primeasca, nu trebuie sa vorbiti cu copii, dar macar cu profesoara si cu noi!" femeia se scurse pe unul din scaunele din bucatarie cufundandu-si capul in palme.

"Emily stai linistita daca copii nostri nu sunt ca celalti nu inseamna ca ceva e neinregula cu ei. Fetele noastre trec de toate tiparele." *Cat de stupid si pueril pare omul asta, nu credeam in 6 ani ca o sa-i dau dreptate.*

Alis si Rais si-au abandonat familia, lasandu-i sa se confrunte cu viata reala in timp ce ele o construiau pe a lor..

*** 2 ani mai tarziu***

Era luna Decembrie daca imi amintesc bine, iar familia Cornwell se afla in casa feriti toti de gerul de afara. John si Emily pregateau platourile pentru invitati, aerul era plin de fericire si curiozitate. Dean Cornwell fratele mai mare al surorilor Cornwell incerca sa-si distraga surorilor, facand bancuri* copilul asta nu a mostenit pe cine trebuie*. Alis privea atenta gesturile fratelui sau, iar trasaturile sale fine si delicate se miscau incet schitand un zambet de politete, in timp ce sora ei radea cu hohote si zipa spre fratele ei. Rasetele copiilor fura intrerupte de sunetul soneriei. Emily se grabi sa deschida usa, extrem de enuziasmata de musafirul ce aparuse.

"Mama! Ce ma bucur sa te vad! Parca intineresti mereu, spuse aceasta imbratisand femeia batrana plina de riduri.

"Intineresc pe naiba, ce vrajeli ai in tine draga! 

Discutia femeilor fu intrerupta de intrarea neasteptata a lui John in hol. Corpul sau masiv iesea in evidenta pe langa cele doua femei.

"John draga, parca te-ai ingrasat.Emy iubito nu mi-ai spus ca mai faceti un copil."

"Mama soacra cat mi-ai lipsit si tu si umoru tau."

"Deci unde sunt sarbatoritele? au inceput sa vorbeasca nu?"