Salut! Sunt Simona. Am 14 ani, sunt plină de viață și marea mea pasiune este dansul. Din pacate, locuiesc la un orfelinat. Chiar dacă nu simt dragostea părinților, tot am zâmbetul mereu pe buze. Cei de la orfelinat se comporta foarte frumos cu mine. În fine...Sa vi-l prezint pe prietenul meu bun, Adrian. Este blond, are ochii albaștri și rade cu mine de fiecare dată. Cand o lacrimă apare pe obrazul meu, el o sterge și mă face să zâmbesc.
Hmmm....Ce sa va mai zic despre mine? Aaa! Da! Uitam cel mai important lucru. Am un medalion oval cu niste flori pe el. Acesta se deschide și, înăuntru, are o poză cu o femeie foarte frumoasă și un bebeluș. Doamna Lucia, doamna cu care vorbesc cel mai mult de la orfelinat, spune că acest medalion îl aveam la gât când am venit aici, și că probabil bebelusul eram eu, iar femeia frumoasă era mama mea. Eu nu mai tin minte cand am venit aici, dar un lucru este cert: eram foarte mica. Totusi ma intreb cum am sosit aici, dacă părinții mei stiu ca sunt aici, dacă m-au lăsat ei aici sau dacă m-a adus poliția și ultimul lucru (cel mai important) de unde mostenesc eu talentul pe care îl am.
Of! Intrebarile astea mă macină. Gata! M-am hotarat. O sa imi caut rădăcinile. Vreau să știu totul despre mine. O sa cercetez până voi găsi răspunsuri. O sa il rog și pe Adrian să mă ajute.
CITEȘTI
Medalionul
FantasyÎn această povestire este vorba despre o fata și un băiat care trăiau la orfelinat. Aceștia erau buni prieteni. Fata numită Simona avea un medalion, iar aceasta, împreună cu bunul său prieten, Adrian, încearcă să își caute părinții cu ajutorul medal...
