u.m.a.n.i.t.a.t.e.

doi

Simțeam că plămânii mei iau foc și că nările mi se astupă încet-încet. Dar sentimentul de asfixiere a întârziat pentru totdeauna să mai apară. Ce făceam? Aerul întradevăr era otrăvit sau eu sunt defectă? Nu mă pot decide, dar cred că e umpic din amândouă.

'Stai, Jo!!! Așteaptă-mă!' am strigat după el, oprindu-mă să îmi trag suflarea. Simțeam că mor!

'Dar, Vi! De-abia ai alergat șase sute de metri și nici măcar n-am ajuns în mijlocul pădurii! Revino-ți, Vi! Unde-i fata aia care nu se dădea bătută indiferent de situație?!'

'A murit odată cu ea...'

'Victoria! Nimeni nu a murit! Tu ai înviat chiar, prostuțo! Nu îți dai seama ce șansă ai? Nimănui nu i se mai dă o astfel de șansă. Haide, mai aleargă puțin!'

'Da! Pentru tine e mai ușoooor,Joey! Tu ai puterea aia și...'

'Hey! Aici nu e vorba despre mine! Nu eu încerc să fiu un om!'

Mă doboară cu răspunsurile ăstea UMANE. ce ușor era să mă dau învinsă, nu îmi vine să cred! nu mai ridicam privirea din pământ. îmi era atât de rușine. mă dezamăgesc pe mine, dar mai ales pe Jo. și el nu merită asta. se pare că el a observat această blocare a mea. a venit spre mine și mi-a luat mâna dreaptă în mâinile lui.

'Să știi că nu mă dezamăgești!' Parcă ar fi o ușurare să aud asta, dar până și eu îmi dau seama că sunt o povară cu P mare. Încep să regret că am făcut această alegere. Pe lângă mine, Jo chiar își dorea și avea să fie un om grozav, dar eu i-am luat speranța. Ce 'om' minunat pot fi câteodată!!!

'Ok, dacă nu mai poți, asta e! Ne vom plimba puțin'

Oh, nu știe cât de mult mă bucură cuvintele lui. În momentul ăsta, plămânii mei dansau salsa pe ritmul inimii.

E ciudat să o simt acolo după atâta căruță de timp. E ciudat să simt cum îmi pulsează venele din secundă în secundă. E ciudat să simt aerul intrând și ieșind. E ciudat să simt această chestie în stomac pe care am simțit-o atunci când Joey m-a apucat de mână. Prima oară am vrut să mi-o retrag pe a mea, dar odată ce acest feeling s-a instalat cu totul în stomacul meu și palma lui elibera niște impulsuri șocant de atractive am început să cred că n-ar fi o idee rea, n-am mai făcut-o de ceva vreme. Și suntem destul de apropiați.

Cu toate că el era mortul în ecuația asta, căldura ce o emana prin porii săi mă făceau să nu mai simt deloc frigul ce se instalase printre crengile stejarilor bătrâni.

Aș fi putut zice că ăsta se numea romantism, dar doar dacă nu aș fi știut care e relația mea cu Jo. Suntem 'cmbp' din prima zi în care ne-am cunoscut, numai că atunci nu ne-am dat seama prea tare. Lupta dintre noi s-a diminuat în ziua în care am aflat că amândoi eram vampiri. Până atunci ne-am întrecut în titlul de 'CEL MAI IRONIC MORT VIU', iar când am aflat am început să râdem absurd și dintr-o dată ne-am spus toate secretele. Sincer, nu aș vrea să ne stricăm această relație încercând să devenim mai 'apropiați' (dacă se poate să devenim mai apropiați de căt suntem).