Zi cu ghinion

I

     El era un om liniștit... Era... Banii îl făcuseră să o ia pe drumuri greșite, să uite de anumite principii și de educația pe care o primise încă de mic.
     Provenea dintr-o familie destul de bună, o familie înstărită, de mic fiind obișnuit să facă ce vrea, să nu îi pese de sfaturile pe care le primește, caracterul îl ajuta; era șarmant, carismatic și foarte sigur pe el. Fizicul era tipic unui tânăr la aproape 20 de ani, puțin peste 1,75 metri, șaten, ochi albaștri... Nimic ieșit din comun.
     O dorință pe care o avea încă de mic i se îndeplinise foarte devreme, la o vârstă fragedă, la 18 ani să nu mai depindă de părinții săi, să ducă o viață bună fără a fi susținut financiar. Reușise, avea aproape 20, cum am mai spus, locuia de unul singur și avea o mașină bună, pe care mulți și-ar fi dorit-o și își făcuse un nume, îl știa lumea, avea o grămadă de "prieteni", însă, pentru el, acest cuvânt nu însemna mare lucru, știa că persoanele care îi vor binele cu adevărat erau membri familiei și cei 3 tovarăși cu care se juca în copilărie și care îi erau și acum alături mereu, însă cum ajunse să se pună pe picioare fără a primi ajutor din nicio parte, refuzând ajutorul, prea putini stiau; mereu își rezolva problemele singur, iar afacerile le făcea cu oameni ca el, singurul lucru care îl diferenția de "partenerii de afaceri" era existența onorii și a respectului de sine.
     Deși vindea droguri, nu se droga; deși făcea trafic de arme, nu ucise niciodată, nici măcar un câine, dar ar fi făcut-o fără ezitare dacă ar fi știut că îi e pusă viața în pericol. Așadar, din aceste lucruri făcea bani, iar banii erau mulți în joc, el era mulțumit, de mic voia să ajungă om cu influență, deși începuse de jos aceste "afaceri", fiind introdus în acest joc de un "tutore", un văr mai mare care era deja în pușcărie, fiind prins în timp ce transporta arme;el știa deja ce are de făcut, și chiar avea convingerea că o va face mult mai bine decât predecesorul său.
     Amenințări cu moartea primise destule, însă nu își mai bătea capul cu ele, deși stase de câteva ori în fața armei, dar avusese noroc, și nu concepea ca acest noroc să îl părăsească vreodată; ultima amenințare fusese primită de la N., un fost traficant care fusese închis și care pierduse contactul cu banii care ieșeau din aceste afaceri, însă încă avea destule cunoștințe, oameni fără scrupule, mercenari; erau în club, N. voia să cumpere de la el marfă de 300 de euro la jumătate de preț pe motiv că fratele său este în sevraj, însă a fost refuzat, făcând o criză de nervi și fiind bătut măr de către el; N. îi promise că o să-l distrugă, dar pe el nu îl interesa, era deja obișnuit cu acest gen de amenințări, acesta lucru făcea parte din "fișa postului" în acest domeniu.
     Se trezise la ora 11,după o noapte în care petrecuse în club, fără a bea alcool, deși obișnuia să mai facă și acest lucru, să fie adus aproape inconștient acasă. După trezire, își făcu o cafea, după obicei și se uită în oglindă, după care în calendarul care atârna strâmb pe peretele de un alb imaculat. Era vineri, 13... Observă, și zise "zi cu ghinion", urmat de un surâs vesel și plin de ironie... Nu credea în așa ceva, mereu susținea că destinul și-l face omul cu mâna lui.
     Se înserase atunci când se hotărî să-și viziteze părinții și fratele, pe care nu îi văzuse de mai bine de o lună. Plecă de la casa părinților după ora 8 seara, se întunecase, avea de făcut un drum de aproape 60 de kilometri, de condus aproximativ o oră.
     Undeva pe la jumătatea drumului observă că o altă mașină se ținea la vreo 50 de metri în spatele său încă de când plecase din fața casei părinților... Se simțea urmărit, și știa că acest lucru era mai mult decât posibil, având în vedere cele întâmplate. Viră pe un drum lăturalnic, iar mașina din spate viră și ea, iar acum era convins că este urmărit dar nu grăbea ritmul, voia să dea senzația că nu știe, că nu observă. Nu circulau alte mașini, era un drum evitat, un drum prost, cu gropi în asfalt, iar după vreo 10 kilometri parcurși pe acel drum, cu acea mașină suspectă încă în spatele său, văzu o altă mașină, tocată de un stâlp și o siluetă de femeie, întinsă pe jos. Mașina din spate ajunse și ea, însă trecuse fără măcar să încetinească... El coborî din mașină și se apropie de femeia întinsă în marginea drumului, însă, mare surpriză... Era un manechin... Inima îi stătea în loc, se uită înapoi, iar din șanțul care mărginea șoseaua ieșea un individ, iar exact lângă el se aflau alți doi, în timp ce un altul plecase deja cu mașina lui, rămasă deschisă din cauza grabei cu care el o părăsise... Exact după momentul întoarcerii lui în spate, o lovitură de bâtă îi lovi fruntea, și simți sângele fierbinte cum îi înmoaie părul des... Căzu, însă apucă să îl vadă pe N., a cărui frate se sinucise, aflat în sevraj, sărise de pe un bloc. O a doua lovitură de bâtă în creștetul capului de data asta îl făcu să nu mai vadă nimic, și să audă totul întrerupt, însă își auzea gândurile și bătăile inimii mai tare ca niciodată... O a treia lovitură de bâtă îl făcu să-și dea seama că va muri, însă apucă să-și spună, ca pentru el, "asta e, zi cu ghinion, ce să-i faci... ", și să zâmbească o ultimă dată, după care se stinse de tot într-o ploaie de lovituri nemiloase...
     În mai puțin de două ore, cenușa rezultată în urma arderii cadavrului lui era suflată de vânt în pădurea din apropiere, într-o adevărată zi cu ghinion...