O zi de școală

11 2 0
                                    

Aș vrea să înceapă orele la unsprezece fix în fiecare zi și nu la nouă și un sfert.
E prea devreme pentru mine. Sunt un DEZASTRU când vine vorba să mă trezesc la timp. Îmi i-a SECOLE să-mi pun creierul în mișcare și chiar mai mult ca să deschid ochii.
Domul Smith (profu' meu) este mereu treaz de-a binelea. Chiar în clipa asta e în fața clasei, parcă nu-și mai vede capul de TREABĂ și scrie pe tablă cu E̾l̾a̾n̾(da elan) cuvinte aiurea care n-au nici sens
Zice:
-Probabil vă întrebați de ce scriu toate cuvintele astea.
*Ăăă... Oarecum*
-Vrea cineva să ADAUGE alte cuvinte interesante la Listă?
*îmi vad de treabă*
Apoi cineva din fundul clasei spune
-Tort Domnule!
-O alegere bună! Cui nu-i place tortul?😊(domnu)
El scrie pe tablă "tort"
*nu prea pare interesant.în tot timpul mă gândesc de ce domnul Smith nu pare obosit niciodată.
POATE pentru că OCHII lui sunt ATÂT de IMENȘI și LARGI și HOLBAȚI?
Domnul Smith chiar are cei MAI INCREDIBIL DE MARI ȘI AMEȚITORI OCHI.  La asta mă gândesc.
Chiar o SPUN
ÎN GURA MARE
-OCHI MARI ȘI AMEȚITORI.
Apoi intervine profu'
-Scuză-mă, Vlad, ai spus ceva?
-Nu domnule!
-Părea că am auzit OCHI MARI și AMEȚITORI.
*Gândește... Gândește... *
-Și atunci ce-ai spus?
-Am spus... PLĂCINTE MARI CU CARNE, domnule
Toată clasa izbucnește în RÂS (în afară de mine)
-SUNT TREI CUVINTE VLAD, ALEGE UNUL!
*Mă Panichez și spun*
-PLĂCINTE!
Apoi el zice:
-Copii aș vrea să scrieți o povestire  cu cuvintele de pe tablă. FIȚI CREATIVI!
*A fost odată o... Plăcintă? NU!... Hmm... A fost odată o plăcintă    mare... NU! OF! Lass că mai mă gândesc acasă la plăcintă🍰😊*

My Life(Nefinalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum