Dă-i timpului.. Timp!

Am tot timpul din lume

-Lenny? Trezirea leneșule!
-Încă 5 minute mamă..
-Nici gând, mânânci și mergi la liceu că anul ăsta ai un examen important.
-Ok, fie, sunt treaz..
-Ăsta-i spirit.. Spuse mamă-sa oprindu-se brusc din a vorbi și mișca.
-Ma?! Ce s-a-ntâmplat?! Răspunde-mi!
  La o secundă dupa ce Lenny s-a dat jos din pat, mamă-sa își termină propoziţia ce trebuia să fi fost gata acum puţin timp. Ce e cu adevărat ciudat, este faptul că ea n-a avut nicio reacţie sau să dea un semn de confuzie.
-Ma? Ești bine? Ce s-a-ntâmplat adineauri?
-Cred că încă dormi Len.. Mănâncă și du-te la liceu.
-Ce.. Ce a fost asta? Poate ar trebui să nu mai stau până târziu.
  Lenny, destul de confuz pornește spre liceu cu gândul la evenimentul de dimineaţă și că poate mintea-i joacă feste din cauza oboselii.
-Mișto, acum stau și la semafor.. Nu e ca și cum sunt în întârziere.
   La câţiva pași de el, este o fată cu ochii negrii și un păr roșu aprins, ca de foc. Semaforul se face verde și când să facă primul pas pe trecere, fata de care pare să se-ndrâgostească este aruncată-n aer, fiind lovită de o mașină ce a trecut cu viteză.
  Trecerea de pietoni e acum mai roșie decât părul fetei, sângele scurgându-se din ea, la fel ca apa dintr-o sticlă fără dop.