Prima oară...

Viața...

Trecut
Nu știe nimeni, niciodată cât înseamnă trecutul pentru tot ce înseamnă prezent, viitor. Trecutul meu e încântător... dar doare.
Acum 2 ani (iunie 2016)
Azi e 12? Deja au trecut 2 săptămâni din vacanță. E dureros, dar în fine. Zambetul meu imi acoperă fața inundată de soare. Sunt oarecum optimistă cu toate că sunt trează la 7.Cand vine vorba de mâncare bună ,de o masă ,,de sărbătoare,, mă încântă și ideea de a mă trezi devreme.Mama îmi strigă sa mă grăbesc ,iar Emm mă roagă să îi împrumut un tricou.Ca deobicei ,daca o refuz hainele mele sunt considerate ,,zdrențe demodate,, iar de i le dau sunt cele mai cool.In fine,trebuie să mă grăbesc ,avem de traversat un întreg camp pentru a ajunge in alt sat la acea ,, sărbătoare,,.Nu pot spune că locul unde se pomenește memoria cuiva e o sărbătoare,dar atâta timp cât mâncăm și bem bine poate fi numită sărbătoare.
______________________________________
Am ajuns acasă,aici unde suntem în liniște,unde mă pot simți bine.Aici unde as putea uita de toate ,as putea sa dispar undeva fără ca nimeni să știe de mine.... dar nu e atât de simplu.Chiar de e vacanță,e duminică nu întotdeauna e totul cum vreau.Uitasem că Inesa e la noi .Iar atunci când verisoara ta mică e in ospeție ca să îți facă viața un coșmar nu poți sta liniștită.Dar ce sa vezi aveam de ales ...fie rămâneam cu ea fie mergeam la aniversarea bunicii Marie pe care chiar o ador pentru că nu e că bunica Nora .In fine am plecat la altă ,, sărbătoare,, .Am împachetat cadoul ,am luat florile și am plecat.Poate sună ciudat că toată familia a mers la petrecerea bunicii pa când aveam oaspeți dar Inesa e genul de copil care daca are un computer in fata nu are nevoie de nimic altceva .Totuși nu poți lăsa un copil singur in casa ,dar nu va îngrijorați sora mea a rămas acasă ostenită după drumul lung .

Ziua asta părea că ar trebui sa fie perfectă cu atâtea petreceri sau cum le numesc eu ,,sărbători,,.Dar nu e așa ...Totul e obositor și plictisitor.

Deci am plecat acasă.Si culmea petrecerea a ținut exact cat era nevoie.Ajunsi acasă au venit și părinții Inesei care trebuia s-o ia și să plece....Liniște și pace.Muzica într-un sfârșit îmi liniștea tot corpul tensionat.Dar nu apuc acest moment , căci liniștea îmi e tulburată.
   O doamne ,dar nu mă supăr ....Cum as putea sa mă supăr pe George.