Fiecare poveste începe cu o mutare. Asta nu e așa.
Bună, mă numesc Fabian și de când cel mai bun prieten al meu a dispărut am început să țin la tot prea mult. Ca si orice povestire am părul șaten, ochi căprui și sunt destul de înalt (1.75).
▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪
-Fabi, e gata masa. Țipa mama la mine.
-Cobor in 5 minute.
-Fabi!
-Gata,gata. Acum vin.
▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪
-Şi, ai de gând să publici zilele astea povestirea?
-Încă mai am de lucrat la ea. Plus de când Andrei a dispărut parcă nu mai am chef de nimic.
-Oh Fabian, o să-l găsească. Stai linistit.
-Cum să stau liniștit? Spui ca o să-l găsească de o lună și încă nu mai știm nimic de el.
-Îți promit ca autoritățile o să îl găsească. Doar nu te stresa așa. Ok?
-Știi ce mamă? Las-o baltă. Stiu că e mort sau dus undeva ca si sclav. Nu sunt șanse să mai fie găsit.
▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪
Draga jurnalule
Stau și aștept ca Andrei să se întoarcă acasă. Îi duc dorul. Simt că totul se duce de râpă. Povestire pentru revista Teenz Cool este prea rea pentu a fi publicată, toți colegii se bazează pe mine să fac totul bine la școală, și... toată treaba cu Andrei. Sunt prea stresat. Nu mai pot sa dorm noaptea când stiu că am fost acolo. Am văzut cum l-au luat. Și nu am facut nimic. Ce prieten sunt si eu? De ce l-am lăsat să se ducă. Pe acea barcă nenorocită. Probabil este bătut zi de zi pentru că nu își face treaba corect, sau a fost....omorât.
▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪
Stau în pat și mă gândesc cum ar fii daca aș fi spus adevărul? Intervievat? Sau...Bătut la cap până scoteam tot ce trebuie de zis? Nu știu...Cred că e dreptul ca autoritățile să știe ce si de ce s-a întâmplat asta.
▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪▪
Capitolul 2 maine
