— îmi întorc privirea spre el si observ că se uita și el la mine. Vreau să te întreb ceva.
— Ok, dă-i drumul.
— De ce oamenii sunt triști? întrebarea lui m-a pus un pic pe gânduri încât mi-am dat seama de ceva.
— Asta este simplu.
— Ei sunt prizonierii istorieri lor personale. Toată lumea consideră că scopul principal al vieții este urmarea unui plan. Ei nu se întreabă niciodată dacă acest plan este al lor sau dacă a fost creat de o altă persoană. Acumulează experiențe, amintiri, lucruri, idei ale altor persoane și este mai mult decât pot face față. Și de aceea își uită visele.
