Capitolul 3

31 6 0
                                    

Mă simt ca o doza de suc pe care ai terminat-o de băut,  iar apoi nu mai ai nevoie de ea, așa ca o vei arunca, nepasandu-ti ce se va întâmpla cu ea.
Așa mă simt eu. Ca un gunoi. Ca o doza de suc goală. Aproape toate persoanele în care am avut foarte mare încredere, s-au dovedit a fi false. S-au folosit de mine cât au avut nevoie, iar apoi m-au părăsit.

Orice speranța pe care o mai aveam, cât de mica era ea, dar pe care măcar o mai aveam, de-a lungul timpului a pierit. Aveam o mica speranță ca totul se va termina și ca voi începe o viață nouă și fericita, dar nu pot uita lucruri care m-au marcat. Spre exemplu moartea Hannei și a părinților mei. Acestea sunt lucruri care mi-au schimbat radical viața și pe care nu le pot uita.

Dar totuși speram ca voi reuși,  ca toate problemele se vor rezolva, ca voi fii iar fericit, ca îmi voi găsi dinnou jumătatea și ca voi avea o familie.

Dar acea speranța nu mai exista.

Habar nu am ce rost mai am eu în lumea asta. Sunt doar un om în plus. Un om care nu-si are rostul, care pur și simplu există degeaba.

Asta sunt.

Îmi doresc doar o persoana care sa îmi fie alături prin tot ceea ce încă trec. Nu doua, nu mai multe. Ci doar una. O persoană de încredere căreia sa îi pot spune ce simt și tot ce am pe suflet de atâta timp. Îmi doresc sa fiu iar fericit și sa nu știu ce e aia "tristețe"  ci doar "fericire".

Dar toate astea sunt doar vise...vreau sa fiu fericit!

Oare cer prea mult?

******

Am revenit. Yey. Sper ca va plăcut capitolul. Dacă va plăcut nu uitati sa votați și sa va spuneți părerea în comentarii. V-am pupat! BYE!

RYAN Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum