Miraculous: Marinette si Adrien

De nedespartit

          Marinette p.o.v:

        Dupa toate astea merg acasa dar cand deschid usa un miros puternic de trandafiri ma învăluie. Iubesc trandafirii, sunt florile mele preferate. Cred ca mama a cumpărat câțiva din piața. Merg in camera mea si vad un buchet imens de trandafiri pe biroul meu. Lângă era un bilet:

       Stiam ca nu vei veni la turnul Eiffel, asa ca ti-am lăsat acest cadou. Te rog, tot ceea ce ai inteles in excursie a fost gresit. Mai acorda-mi o șansa!
                               Cu dragoste,
                        Adrien Agreste ♥️

Vreau sa il iert! Inima mea bate tare in preajma lui. Dar ... nu as vrea sa fiu cu cineva care a spus mizerii despre mine. Nu! Arunc biletul la Coșul de gunoi si încep sa plâng. Dintr-odata aud o pași venind spre mine. Cand ridic privirea era chiar Motan Noir.

    MN: Hei! De ce plângi?
       M: T..t... tu p..pe uun..de ai intrat?
    MN: Pe fereastra. Acum spune-mi de ce plângi!
       M: Nu conteaza!
    MN: Mari! Esti importantă pentru mine, spune-mi ce ai pățit!

      Ii fac semn sa meargă spre coșul de gunoi.

  Adrien p.o.v:

      Imi e dor de Marinette. De zilele in care ne distram impreuna. Impreuna....
   Merg la geamul ei ca Motan Noir si vad ca plângea. Mi-a facut semn spre coșul de gunoi. Merg si vad ca a aruncat acolo o foaie. Era biletul de la mine. Se pare ca si ei ii este dor de noi.... cel putin asta cred si sper.
  MN: Auch.. din cauza lui plângi?
     M: Mhm..
  MN: Sti, eu sunt prieten cu el si mi-a zis despre asta. Si sti ce mi-a mai zis?
     M: Ce?
  MN: Ca inaintea acelor vorbe a zis: Chloe, lasă-mă, ce vrei sa ma faci sa spun despre ea? Apoi a spus acele cuvinte iar apoi a spus ca nici nu o sa isi imagineze ca ai putea fi asa  si ca te iubește enorm.
    M: O doamne... ce am facut?
    MN: Eu trebuia sa iti spun asta mai devreme, e vina mea.
     M: Stai! Tu de cand sti asta?
   MN: Hihi... de o luna si ceva....
     M: Off.. imi este rusine sa dau ochii cu el acum! Sigur ma urăște....
   MN: Da... nu cred asta! Ok! Tu... el... in parc la ora 15:00!
     M: Si de unde sti ca va fi acolo?
   MN: Ii voi spune sa mearga acolo, simplu!
     M: Ok......

Dupa o ora:

Merg in parc. Acolo il vad pe Adrien si lacrimile încep sa curgă puternic. Fug spre el si il iau puternic in brate.

Adrien p.o.v.:

O vad pe Marinette in parc. Plânge. Si dintr-odata aleargă spre mine. Ma ia in brate si spune încet si intrerupt:

M: I..imi p...aaa..ra...u!

Atunci încep si eu sa plâng si o strâng mai tare in brate.

A: Si mie!

Lumea se holbează la noi dar nu imi pasa. Tot ce este important era ca Marinette m-a iertat.
Am stat îmbrățișați si plângând multe minute. Atunci am eliberat strânsoarea si am zis:

A: Mari! Nu mai plânge..
M: Imi pare foarte rau!
A: Mari! Gata, totul e bine acum!
M: Bine!
A: Vi pe la mine sa vedem un film?
M: Sigur!

Marinette p.o.v:

Ce bine ma simt acum. M-am împăcat cu Adrien si nu mai am de ce sa sufăr.

Acasa la Adrien:

A: Așteaptă aici, ma duc sa fac popcorn. Poti alege filmul între timp!
M: Ok!

Am ales filmul foarte repede. In timp ce ma mai uitam prin camera lui i-am descoperit jurnalul. Stiu ca nu este bine ceea ce fac dar am decis sa ma uit putin. Cand sa il deschid a intrat Adrien. L-am pus repede la loc fără sa observe si i-am spus filmul ales.
Dupa ce se duce jumătate din film (cel mai plictisitooooor film) simt niște floricele care ma lovesc.
M: Mhhh.... deci asa joci....
Atunci am început sa ne batem cu popcorn. La un moment dat s-a împiedicat si a căzut peste mine. Atunci am roșit amândoi. Parca eram arsi de soare. Dupa ce ne ridicam se aude un ciocănit.

G(Gabriel-tata lui Adrien): Adrien! O! Nu stiam ca ai companie!
M: Buna Ziua domnule Agreste!
G: Buna Ziua! Adrien sa stii ca vom pleca intr-o excursie săptămâna viitoare. Poti sa iei si un prieten cu tine. Acum pa, am treaba!
A: Pa....
M: La revedere!
A: Domnița popcorn, sper sa te lase ai tai sa vi!!
M: De ce m-ai lua pe mine?
A: Pentru ca asa vreau eu!
M: Haha! Ce Glume bune ai!
A: Dar nu glumesc!
M: Oh, serios?

Adrien p.o.v:

M: Oh, serios?

Atunci fug la ea si o iau pe sus si spun:

A: Daa! Serios!
M: Lasa-ma jos!
   A: Nu vreau!
  M: Bine... tu ai vrut-o!

    In acel moment începe sa dea cu pumnii in spatele meu si eu spun:

A: Haha! Nici nu ma doare!
M: Nu pot sa dau mai tare, nu vreau sa te rănesc, iar.

Atunci o las jos si spun:

A: Cum adică iar?
M: Toată luna asta, săptămâni întregi, tu ai suferit dupa mine. Eu dupa tine..
Atunci a început sa plângă:
A: Nu! Nu! Nu! Nu plânge! Mari!
Am luat-o in brate si i-am dat un pupic pe frunte:
A: Marinette?
M: Da?
A: Nu trebuie sa plângi din cauza asta! Tot ce ma bucura este ca suntem acum aici, impreuna!
M: Cred... cred ca ai dreptate!
A: Te.. te.. te iubesc Marinette!
M: Si eu te iubesc, Adrien!

Marinette p.o.v:

Atunci l-am luat in brate pe Adrien si m-a luat la rândul lui in brațele sale. E atat de bine alături de el, din nou! Acum ma simt iar bine, protejata. Da! Cu el alături ma simt in siguranța! Si iubirea fata de el creste pe zi ce trece....

Hei îngerași! Scuzați pentru absenta mea (dar știți voi, teze, evaluări naționale, si teme, multe teme, proiecte si trebuie sa invat din greu. Săptămâna urmatoare sunt terminată! Luni am teza la romana, marți liber cred, miercuri evaluarea naționala la romana, joi la mate si vineri teza la mate). Sper ca va place acest capitol, de o luna tot scriu la el 😂 Cred ca o sa ne vedem in vacanta de vara!
1058 de cuvinte!