Lumea este un pretext al lumii din ceruri. Nu spun ca sunt cea mai mare credincioasa, dar nici cea mai ravnita fata sa fac un pact cu diavolul. Pot spune, doar, ca am o perceptie foarte diferita asupra tot ce ma inconjoara. De ce? Nu stiu, totusi, uneori, sunt diferita de restul. Pe dos, cum ai putea sa spui.Parintii mei ma cred o ciudata, deseori spunandu-mi "micuta mea ciudata", prietenii sunt foarte indiferenti la conceptia mea din exterior si din interiorul sufletului, insa, cineva ma intelege:cainele meu, Lover, numele spunandu-i, usor, povestea. Simt ca ma iubeste, si jur, as face totul pentru el.. (dragoste adevarata).Imi stie toate secretele si niciodata nu m-am ferit sa i le spun, stie sa ma asculte si stie sa ma sfatuiasca prin tacere. Adevarul este, ca ma amagesc si cu existenta cuvintelor in oceanul imens de tacere a animalelor necuvantatoare, ca toata puterea de a rezolva problemele vine de la sine, de la motivatia personala.
Acestea fiind spuse, pot zice ca nu aveti nevoie de alte detalii pentru a va da seama ca eu, Clara Langdon, judec mult si sunt judecata. Iubesc si nu sunt iubita.
CAPITOLUL 1.
-Clara, vom intarzia, te rog, grabeste-te, striga mama.
Am reusit sa ma misc cu tot cu bagaj pe scari, dandu-mi silinta in cararea acestuia, mainile purtand un razboi cu greutatea apasatoare. Era vara, mai precis, 1 iulie, si era ziua plecarii in tabara. Tabara de vara. In fiecare an mergeam aici, pentru ca pur si simplu adoram locul asta, destinatia noastra fiind mereu aceeasi: muntele. Din Londra pana in Sandymountain se afla un drum intins, de 8 ore, dar mereu trecerea foarte usor atunci cand eram cu colegii mei ciudati, si cu catelusul meu, Lover, cu care, fara el, nu plecam nicaieri. Purtam o discutie foarte lunga cu diriginta mea, pe baza tinerii cainelui in autocar, dar din cauza ca Lover era un foarte bun ascultator, reuseam sa o conving ca nu va face mizerie in autocar.
Am plecat, alaturi de mama si tata, catre parcarea unde ne astepta autocarul. Eram tacuti. Cu totii eram, pana si Lover. Stiam ca o sa ne despartim pentru 2 luni, eu venind acasa tocmai pe 1 septembrie. Veneam cu o groaza de amintiri, si niciodata nu regretam nimic. Adica, treceam clasa a 12-a, aproape 18 ani, mergeam in acest gen de tabara de la 15. Insa, anul asta, ceva era nou. Diriginta ni se schimbase, si destinatia calatoriei ni se schimbase. Sandymountains era un loc nou pentru mine. Eram sigura ca ma asteptau o multime de surprize, dar eram foarte nerabdatoare sa le traiesc cu intensitate. Motorul se oprise. Fara sa realizez, ajunsesem. Imi vedeam colegii.
-Clara, sa ai grija de tine. Sa ai in vedere faptul ca banii sunt destui pentru 2 luni, hainele la fel, depinde de tine. Daca ceva nu merge, suna-ne, si vom face tot posibilul sa venim, a spus mama, pe un ton foarte grijuliu.
-Clara, iubito, te iubim si o sa ne fie dor de tine, a spus tata, completand.
-Si mie o sa imi fie dor de voi, dar o sa vorbim la telefon, stiti? Nu e ca si cum plec pe veci.. mereu o sa fiu aproape de voi.
-Stim.. sa ai grija de Lover, sa nu il pierzi pe undeva!
-Oh, am zis eu, razand, da, o sa am mare grija de baiatul asta..
I-am imbratisat, tata pupandu-ma pe frunte, mama pe obraz, inmanandu-mi bagajele. Dupa inca 5 minute de conversatie, romantica, intr-un fel sau altul, au plecat, si urma sa ii vad doar in 2 luni, daca totul decurgea bine si frumos. Am dat ochii cu Melisa.
-Hei, iubito, esti gata?
(trebuie sa precizez ca Melisa ma iubeste foarte mult, este o prietena extraordinara, innebunita dupa KFC si cumparaturi, sau este cam evident?)
-Hei..da, sper.
Am urcat in autocar si ne-am ales ultimele locuri, ca de obicei. Asteptand, eu, oarecum speriata, sa se ocupe locurile din fata, am observat ca 2 tipi, unul blond si unul brunet, cu ochii albastri respectiv negri, se indreapta spre noi.
-Crezi ca bestiile alea sexy vor veni in fata noastra?
-Pai, din cate observ, mai sunt doar 2 locuri neocupate, cele de aici.. deci da, o sa avem companie.
Melisa a scos un scancet scurt. Era fericita, foarte fericita, si eu, oarecum. Baietii aia chiar aveau ceva muschi, dar oare.. aratau pe masura cum gandeau? Urma sa aflu, si o, eram foarte nerabdatoare.
Motorul a pornit, aventura incepe. Oare, o sa merite? Urmeaza sa aflam.
(este a 2a mea poveste, stiu ca nu este foarte reusita, dar o sa incerc sa imi dau silinta, daca vad ca ma bucur de cititori. astept parerile voastre. multumesc.)
