Anost si plicticos.
Uneori nimic nu mai are rost!
Nimeni din cei ce te-nconjoara,
Nu se va comporta ca prima oara!
Cand secretele-ti destanui,
Cursul vietii ti-l afunzi!
Cand demonii ti-i arati,
Soarta ti-e potrivinica!
Cand lumea te cunoaste, surprizele dispar!
Cand intri in depresie,
Fantomele tale apar!
Cand crezi ca poti sa izbavesti,
Motivele dispar!
Motivatiile raman in ceata,
Iar gandurile negre nu te lasa!
Nu stii ce sa faci, te panichezi ...
Te sperii si incepi sa cedezi,
Te tai, incepi sa bei...
Faci prostii si nu-ti mai pasa!
Dar un gand niciodata nu te lasa.
Te-ntrebi dezamagit "De ce eu, cu ce am gresit?"
Desi-l doresti cu nerabdare,
Raspunsul nu te ridica in picioare!
Mereu aceeasi cuvinte,
Aceleasi semne de-ntrebare,
Aceleasi lacune care te lasa fara suflare:
"De ce crezi ca soarta ti-e potrivnica cand tu nu faci nimic sa-ndrepti al tau destin?
De ce te plangi si suferi cand stii ca nu meriti ceva mai bun?
De ce stai s-astepti ale vietii incercari cand poti sa te ridici si sa o iei pe alte carari ?
De ce te inchizi in tine si lasi intunericul sa te defineasca cand poti sa faci ceva pentru ca soarta sa-ti zambeasca?"
Al tau raspuns mereu lipseste ....
Pur si simplu, unori .... nimic nu te defineste.
Esti doar un simplu spectator al vietii!
Un simplu muritor care cere indurare,
Un simplu pierzator si absent la infruntare,
Un simplu privitor ce sfarsitul si-l asteapta,
....
Un simplu om fara dorinte,
Un simplu om fara poveste,
Un simplu om care nu traieste.
