Cand am implinit 8 ani...am avut prima competitie...la Timisoara...Mai aveam 2 concurente si urmam eu...de agitata ce eram...si emotionata...am inceput sa plang...am avut noroc ca era prietena mea sa ma sustina...Datorita incurajarilor ei si ale parintilor...am reusit sa obtin o medalie de aur...Gimnastica ritmica nu e atat de usoara...In acei ani...am infruntat multa durere...e cel mai dureros sport din perspectiva mea...Am ajuns acasa unde acolo ma asteptau toti colegii si prietenii mei...a fost o surpriza placuta...au venit sa ma felicite pentru medalie,dar si pentru aniversarea mea...Am plecat la un restaurant si acolo a decurs petrecerea...Mai tarziu...doar eu stiu ce s-a intamplat...
Stiu ca a fost un capitol scurt...o sa revin cu altele mai insteresante...va puup❤
CITEȘTI
Inca o sansa...
AdventureEste vorba de o copila in varsta de 12 ani care adora gimnastica...Va las pe voi sa descoperiti mai departe...
