Ispita atingeri tale

Capitolul 2

- Annie! Annie! Trebuie sa vezi ce am adus !
Anne Spencer își scoase capul din cuptorul cu fontă când tânărul Dickon intră grăbit, dând din mâini în culmea agitației , în bucătăria conacului Cadgwyck . Cu acoperișul scund , grinzile în relief , vatra masivă din piatră și covoarele zdrențuite și decolorate ce acopereau podeaua , bucătăria era de departe cea mai confortabila încăpere din vechiul conac friguros , motiv pentru care locatarii se refugiau acolo ori de câte ori li se ivea prilejul .
-Ai grijă cum vorbești , băiete , îl dojeni Anne .
Trase din sobă o paletă mare de lemn și așeză pe masa plina cu zgârieturi două pâini coapte, acoperite cu o crustă aurie de unt.
In general stradaniile sale de bucătar începător se terminaseră jalnic : din vechea sobă care varsă norii negri de fum reușise să scoată ceva ce seamănă mai mult cu un bulgăre de seu ars decât cu ceva potrivit să hrănească o ființă umană .
Când își îndreaptă din nou atenția spre Dickon , văzu că acesta topaii de colo, colo incapabil să se controleze .
- De câte ori ți-am spus să-ți păstrezi bunul obicei de a mi te adresa cu doamna Spencer?
- Chiar și atunci când suntem numai noi doi?
- Un toi ? Nu avem nici un fel de băutură la țoi , flăcăiaș și chiar dacă am avea tu ești prea tânăr că sa bei .
Își întoarseră privirile către bătrână care se hâțâna într-un colț al camerei . Nana își miji ochi urduroși fara că țăcănitul vesel al andrelelor să obosească.
- Nu-ți face griji Nana ! Tânărul nostru Dickon dintotdeauna a preferat să bea coniac .
-Nana s-ar putea sa fie atât de surdă încât să nu te audă , dar ce spui despre dragul nostru și bătrânul Pipiloi , aici de față? Nu se mai sătura sa mai poarte vorba.
Pipiloi , rodul mai degrabă urâtul și țâfnos al unei întâlniri romantice dintre un mops și un buldog , își înălță capul atât cât să le arunce un fornăit disprețuit din nasul său turtit , după care se ghemui la loc.
Anne arata spre motanul pestriț care se lăfăia pe cealalt balansoar de parcă ar fi fost tronul său personal.
- Și iatal și pe Alteța sa Degețel Pufosel . Cine știe oare ce secrete le-ar dezvălui hoțomanul numeroaselor lui iubite pentru a-și da jos chilotei ?
- Acum te prostești , făcu Dickon încreți duși nasul plin de pistrui . Oricine știe că pisicile nu poartă chiloți , doar gulere de dantelă , cizme și mănuși.
Anne râzând îi mângâie părul roșcat al lui Dickon .
- Așadar ce comoară mi-ai adus astăzi ? Un alt ou de dinozaur sau cadavrul mumificat al vreunei păsări care și-a găsit soarta cruda in ghearele nemiloase ale lui Sir Degețel Pufosel ?
Dickon arunca o privire plină de reproș și spuse .
- N-am spus niciodată că era un ou de dinozaur . Am spus doar că dinozauri aveau niste lucruri în comun cu păsările.
In timp ce flăcăiașul își caută în haina Anne făcu un pas înapoi. El de obicei scoate de acolo șerpi , broaște , șoareci sau orice alta reptilă .
Zâmbetul îi dispăru când mână pistruiatullui scoase la iveală o bucata de hârtie scumpă .
- Am găsițo in sat e pentru noi .
Anne luă scrisoare din mână și aproape o scăpa când citește ce este în ea.
- O sa avem un nou stăpân!
- Ai zis taifun? Îngână Nana țăcănind mai departe din andrele  . Va veni un taifun?
- Așa se pare , bombăni Anne , stergandusi o pata de faina de pe obraz .  Cum se jurase niciun bărbat nu va fi stăpânul ei își dădu seama de ironia situației .
- Annie....Adica doamna Spencer , nu va mai faceți atâtea griji....
- Nu cred că domnul asta o să stea aici prea mult timp încât să ne facă necazuri . Pe ultimul la dat gata destul de repede, nu-i așa?
Îi apăru un zâmbet când își aminti silueta fostului stăpân alergând peste deal către sat.
- Și de cel care fusese înaintea lui , îi reaminti Dickon .
După cauza aceluia fusese cat pe aici sa se deschidă o ancheta de poliție .
- Pai dacă mă întrebi pe mine , neisprăvitul a primit ce a meritat .
- Nu ți-a cerut nimeni părerea .
Anne smulse biletul din mână pustiului că să-l citesc mai atent . Se pare ca noul nostru stăpân este un oarecare lord Dravenwood.
Își miji ochii că sa citească printre rânduri , dar nimic din mesajul scris de avocatul contelui nu-i dădea vreun indiciu in privința caracterului noului stăpân .
- O , nu , șopti ea.
Frica i se cuibări in suflet .
- Ce s-a întâmplat ?
Anne își ridică ochii cuprinși de spaimă către față băiatului .
- Scrisoarea asta a fost trimisă acum o lună în sat . Probabil va poșta a ajuns cu întârziere în sat . Lordul Dravenwood nu o să ajungă în sat săptămâna viitoare , ci chiar ...... în seara asta.
- La dracu' ! Mormăi Dickon .
Anne l-ar fi certat dar nu era timpul.
- Ce ne facem ?
Recăpătan- duși calmul , Anne vârâ scrisoare în buzunarul șorțului , in timp ce mintea îi lucra cu repeziciune.
- Dute și chiamai imediat pe Pippa și pe ceilalți . Nu mai avem nici o clipă de pierdut , dacă vrem sa ii facem stăpânului nostru o primire așa cum se cuvine........

Heii! Sper că va place cartea ! Acest capitol este dedicat Denisei . Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale .
Pe data viitoare 😘 😘😘!