E frig și bate vântul
Copacii verzii
Iși lasă a lor frunze
Să cadă pe pământ.
Iar vântul prin freamătul frunzelor
Îmi șoptește
Să las problemele deoparte
Și să trec peste.
Și ale sale raze
Soarele-și ascunde
După norii gri și mâhniți
Ce își revarsa a lor furie,
Peste orașul trist și monoton
Cuprins de melanconie.
Încet se lasă seara
Și e ora târzie
Răsare luna din apă
În haine de ceremonie
Și negrul monoton se așterne
Peste orașul gri
Cuprins se agonie..
CITEȘTI
Decepție in alb-negru
PoetryAparent tot ce ne încojoară este doar moarte.Suntem toți morți pe dinăuntru traind într-o iluzie a fricii.Acest lucru ne determină să gândim că exista ceva mai bun într-o altă viață,deoarece nu putem concepe că totul se termină aici.
