(Pauza) Baiatul de la magazin

Cap. 7

Ma trezesc de dimineata si vad un mesaj de la el. Voia sa ne vedem ca sa imi spuna ceva. Nu ma gandeam nici o secunda ce avea sa se intample. Ma pregatesc si ma duc sa ma intalnesc cu el.

Ajung la locul unde trebuia sa ne intalnim , dar nu il vad nicaieri. Zic sa astept ca poate o sa vina. Astept eu ce astept si il vad in sfarsit ca apare.

Alin: Hei. Scuze ca a durat asa de mult. Sper ca nu a trebuit sa astepti prea mult.

Eu: E ok. Lasa. De ce m-ai adus aici? Ce ai sa-mi spui?

Alin: Ah da! Era sa uit. Ugh... Uite... Nu stiu cum sa-ti spun... Si mie mi-e greu sa o spun...

Eu: Ce s-a intamplat?
Alin: Ugh... Eu... Trebuie sa plec din tara pentru cateva luni.

Eu: Ce? De ce?

Alin: Pentru ca am primit o oferta de munca... Asteptam de mult una... Si nu am putut sa o refuz...

Eu: Oh... Ok... Si cam cate luni?

Alin: In jur de 6.

Eu: 6?

Alin: Stiu... E mult... Dar promit ca atunci cand o sa ma intorc , o sa stau toata ziua cu tine.

Eu: Ok...

Alin: Nu fi trista. Totul o sa fie bine.

Spune si ma imbratiseaza strans. Eu nu spun nimic si nici macar nu-i pot raspunde la imbratisare. Tot ce puteam face , era sa plang. Dar nu puteam sa arat asta. Am decis sa stau cu el pana va trebui sa plece.

Inainte sa se urce in avion , ma prinde de mijloc si ma cuprinde intr-un sarut pasional. Dupa imi da drumu si pleaca.
Ma indrept spre scoala , cand deodata...