Capitolul 2

130 12 3
                                    

Nu am nicio idee ce se întâmplase cu mine zilele trecute. Știam că trecuse atâta timp, eram conștient de trecutul meu și cu toate acestea nu-mi mai aminteam nimic concret, nimic ce m-ar fi putut marca până în momentul prezent.

 Trecusem prin multe peripeții, dar parcă vârsta de 18 ani îmi oferea un fel de nou început, un fel de euforie a viitorului ce mă aștepta. În aceste clipe, oricât de mult aș fi încercat să mă regăsesc în trecutul meu, pur și simplu nu reușeam. Deodată, o aud pe mama strigând din bucătărie:

-George, e gata masa!

-Vin imediat! am răspuns puțin dezorientat, trezindu-mă brusc la realitate.

 M-am îndreptat spre bucătărie, ușor amețit și nesigur pe propriile picioare, m-am așezat pe scaun și am început să mănânc. Încetul cu încetul începeam să-mi amintesc câte ceva: locuiam în această casă timp de 18 ani, împreună cu mama mea, Elena și cu fratele meu, Florin, ce era cu 5 ani mai mic ca mine. Tatăl nostru decedase în urmă cu 8 ani, din cauza unui accident rutier. Cu toate acestea, duceam un trai decent, lipsit de probleme din punct de vedere material.

 Am terminat de mâncat și mă pregătesc să ies pe ușă. Nu știu de ce, dar simțeam nevoia să ies la o plimbare de unul singur.Îmi aranjez părul, îmi pun adidașii în picioare și cobor în grabă scările blocului. La ieșirea din bloc salut politicos un vecin, după care mă îndrept ușor spre parc.

 Totul în jur îmi părea cunoscut, aceleași alei pietruite pe care rătăceam în neștire de ani de zile, aceeași copaci îmbătrâniți de trecerea timpului în care mă cățăram ca o maimuță și râdeam, aceleași fântâni arteziene ce dădeau un aer proaspăt parcului, făcând căldura ceva mai suportabilă. Mergând ușor, observ acum în fiecare fir de iarbă și piatră din acest parc o parte din trecutul meu, o parte din ceea ce m-a făcut cândva să zâmbesc și să sar în sus de bucurie.

 Mă așez pe o bancă și îmi las gândurile să zboare pentru câteva minute. Atât de mult mă bucuram de aceste momente de singurătate, departe de claxoanele mașinilor și de certurile de pretutindeni. Deodată zăresc o siluetă cunoscută apropiindu-se..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 15, 2012 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

OptsprezeceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum