Ei spun să privești partea plină a paharului, să treci peste orice moment, să te concentrezi pe ceea ce se va întâmpla. Eu cred că sunt doar prostii. Dacă nu trăiești și momentele mai grele, cum știi să le apreciezi pe cele bune?
Iată-mă pe mine, uneori înfrântă, poate zdrobită, fără vreo speranță, cu visele spulberate, dar niciodată la pământ, niciodată arătând emoțiile, îmi ascund sentimentele, nu vreau să vadă nimeni ce simt, poate greșesc, chiar și așa, asta sunt eu. Poate dragostea doare în unele momente, sau suferi când ești îndrăgostit, dar mereu ești fericit.
Nu am prea multe vise, niciodată nu am avut, nici speranțe, cred că speranțele sunt doar să nu privești dezamăgirea și să crezi că mai este ceva acolo, în spatele cortinei, de ce aș crede asta dacă cunosc răspunsul?
Apoi trece, ca orice altă zi din viața mea, în fiecare zi aceeași rutină, aceeași placă.
- Totul este special la tine! Vei înțelege asta într-o zi! Trebuie doar să aștepți să sosească acea zi! Nu îți face griji!
- De ce? vocea mea subțire și puțin pițigăiată se aude precum o muzică pentru urechile ei, ceea ce pe mine mă bucură.
- O, dar ți-am spus, vei afla curând, să spunem că... magia chiar există! aceeași voce caldă, blândă, îmi străbate sufletul, ador să o ascult, cred că motivul este calmitatea ei care mă liniștește în orice moment.
Aceleași cuvine, mereu, mi le amintesc și acum, pe cât de mică eram, atât de mult îmi amintesc fiecare literă, fiecare expresie a feței, totul, totul și nimic și.. partea cea mai rea e că încă nu am aflat de ce sunt atât de specială. Probabil nu voi afla niciodată. De ce? Nu cred că e ceva special la mine, de fapt, nimeni nu crede, după ce am ieșit din spital am constatat că nimănui nu îi pasă... am renunțat la tot, la toată lumea, cred că și la familie, m-am închis în mine, în cameră, în locul meu și pentru că nimeni nu ține la mine, am tăcut, am tăcut în fiecare moment în care aș fi vrut să vorbesc, să spun ce simt, să spun că încă doare, că nimeni nu poate ocupa acel gol, dar eu am tăcut, cum o fac mereu, pentru că nimeni nu m-ar asculta. Și dacă m-ar auzi, la ce bun? Toți aud, însă nu mulți ascultă, de aceea am renunțat... și am ajuns... aici
CITEȘTI
30 Februarie
Romance- Haide! Nu te teme! Doar crede! - De ce să cred dacă știu că nu e adevărat? sunt la fel de neîncrezătoare ca de obicei, la fel de nepăsătoare și de rece. - Haide, ia-mă de mână! Simți? - Nu. ezit, nu, nu vreau să știe, nu vreau să simt, zidul re...
