Trăirile unui pustoaice

3.

E vineri. Deși, ar trebuie sa fiu bucuroasa, nu pot...azi e cea mai nașpa zi a vieții mele. Ziua în care cel mai bun prieten mi-a spus ca ma iubește. Ziua în care m-am distanțat de el, deși el nu a greșit cu nimic. Totul înainte era bine intre noi . Râdeam ore în sir,el îmi cerea sfaturi vestimentare și îmi lua mereu apărarea. Știam ca tine mai mult la mine decât la o prietena, dar nu știu de ce atunci când mi-a zis acel lucru ne-am distanțat. Acum ma simt o vinovata. Pentru ca nu îl plac și stric prietena noastră. Dar știți ceva ? M-am saturat. M-am saturat sa ma îndepărtez de un om care doar mi-a împărtășit iubirea, m-am saturat ca persoana pe care o iubesc sa nu aibe tupeu sa încerce sa ma abordeze și eu sa aștept momentul când o sa vina și o sa îmi spună ca ma iubește. Poate acel moment nu va veni niciodată. Dar știu un lucru sigur...ca dacă m-ar iubi l-ar face și ca dacă am fost vreodată o buna prietena i-aș oferi o șansă acelui baiat. Care e exact în situația mea.