Nu ne-a ramas decat : <<Speranta>>

142 14 4
                                        

Maine cred ca stiu ce va fi,

Si ce voi simti,

Dar azi,parca prea repede a trecut 

Iar clipele sa le traiesc nu am putut.

Azi e primavara 

Maine parca e vara

Nic nu stii cum timpul trece

Si anii nostri dau sa plece.

Apoi vine toamna grea

Iarna apare si ea

Ca frunele cazand lin

Se duc anii nostri cate putin.

Speranta e ultima sansa pentru noi

Ca panantul cu ploi

Sa ramanem tineri dorim

Chiar si la batranete sa simtim.

Toti speram la ceva in viata

Dar nu e usor sa alegi ca-n piata

Necazuri toate navalesc

Si ca barcile pe mare plutesc.

Asta e viata noastra

Oglindita intr-o glastra

Fara necazuri noi o dorim

Dar si asa noi o traim.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 18, 2012 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum