Secretul

131 7 7
                                    

                Frigul ma patrunse pana in oase. Fugeam prin ploia torentiala de vara, mirosul ei inundandu-mi narile. Mi-era frica sa nu vina dupa mine. Vezi?.. Dar tata, m-am ocupat de toate. Acum o ai pe Elis. Am invatat-o cum sa aiba grija de tine asa ca de mine.. nu mai ai nevoie! Nu, sunt sanatoasa. Prea sanatoasa incat trebuie sa invat sa ma dau, sa ma dau ca sa ii vindec si pe altii. El era datoria mea. Nu pot sa cred ca l-am putut pierde. Mi l-ai incredintat, iar eu te-am dezamagit.

                Inca astept sa vad un ziar in care sa scrie ceva despre el.. Si tot nu apare. Cum sa il pierd? Poate a vrut sa dispara, dar de ce? Nu era tipul baiatului fugar..

                Un zgomot ma trezi la realitate. Adidasul s-a afundat intr-o groapa plina cu noroi, iar senzatia era gretoasa. Dar alt lucru m-a alarmat. O masina de politie tocmai isi facea patrula de seara, iar eu eram singura pe strada, peste ora de stingere a cartierului, lucru ce era ilegal. De cand a avut loc masacrul vrajitoarelor nu mai ne este permis sa iesim din casa dupa ora 22:30. Ma uit la ceas. 23:01. Ma ascund dupa un grupulet de copaci si ii multumesc lui Dumnezeu ca am decis sa port culori inchise. In intunericul noptii nu ma distingeam, ceea ce in situatia asta este mult mai mult decat bine.

                -Liber, se auzi vocea politistului care transmitea prin statie. Masina mergea incet, iar eu am preferat sa stau ascunsa in copaci cat timp mai era pe straduta. In acel moment o umbra s-a aruncat in strada intr-o viteza incredibila, lovindu-se de capota masinii. La momentul impactului, am scapat un suspin si sira spinarii se facu sloi.

Voiam sa stiu daca e okey pana acum si daca ii place cuiva:o3

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 07, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

SecretulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum