ADN Maleabil

Capitolul 1-Viata noua

Ma numesc Miranda Summers si pana in urma cu 4 ani eram o fata absolut normala. Locuiam impreuna cu familia si parintii in New York. Dar adoram sa merg in fiecare vara la bunicii mei la ferma undeva in afara orasului, cum se spune "La tara" undeva in statul Missouri aproape de o padure deasa. In respectiva vacanta de vara in timp ce imi petreceam timpul la ferma bunicilor, observ pe cer ceva ce parea a fi o minge de lumina care ajunsese si cobori spre padurea din apropiere. Aud apoi o bubuitura foarte puternica. Din ceea ce imi aminteam de la scoala stiam ca nu putea fi altceva decat un meteorit. Insa mai ales fiindca el aterizase undeva in apropiere ma facuse extrem de curioasa. Vroiam sa vad de aproape cum arata un meteorit. Nu ii vazusem decat in documentarele de la televizor. Asa ca plecasem prin padure in directia din care auzisem zgomotul. Nu durase mult si gasisem o piatra aproape complet sferica de dimensiunile unei mingi de fotbal, de culoare maro inchis. Observ si cateva fragmente din piatra cazute pe langa ea. Nu rezistasem sa nu iau un mic fragment ca amintire. Insa nu rezistasem tentatiei sa nu ating piatra cea mare si sa admir delicatetea ei, textura de piatra amestecata cu metal se simtea grozav. O data ajunsa inapoi la ferma bunicilor dadusem o gaura in respectivul fragment si il pusesem pe un lantisor de aur pe care il aveam transformandu-l astfel intr-un pandantiv pe care mi-l pusesem la gat. Ziua trecuse fara alte incidente. Insa dimineata urmatoare deschisesem fereastra sa aerisesc si ma trezesc stranutand apoi observ ceva ciudat. Cu fiecare stranut al meu, deveneam tot mai mica si apoi imi crescusera aripi de fluture. Micsorarea se oprise cand aveam aceeasi inaltime cu a papusilor mele Barbie. Iesisem din hainele mele care acum erau uriase si profitasem de situatie, imbracand una din rochitele unei papusi, descoperind cat de minunat se simtea rochita papusii pe pielea mea fata de rochiile mele. Apoi ma simtisem speriata si nu stiam daca as putea avea sau nu incredere in bunicii mei sa ma ajute. Cand fusesem chemata la micul dejun hotarasem totusi sa ma arat bunicilor sperand sa nu se sperie prea tare. Totusi spre seara imi revenisem la normal. Insa in vacanta aveam sa descopar si alte transformari. Urmatoarea zi cand facusem dus capatasem o coada de peste, apoi in alta zi cand ajutam pe bunicul cu fanul din hambar devenisem o centaurita. Transformarile nu erau dureroase si se produceau aproape instantaneu. Curiozitatea ma facu sa iau autobuzul si sa ma duc in cel mnai apropiat oras la biblioteca. Acolo intr-o carte descoperisem ca ceea ce aveam eu era o abilitate a unor oameni numiti Shapeshifteri. 

In carte era definitia Shapeshifter = Om cu abilitatea de a se preschimba total sau partial intr-un animal sau in mai multe animale caz in care poate alege la propria vointa care animal il doreste. Unii se pot schimba automat in functie de mediul in care se afla. Transformarile pot fi fie lente si dureroase fie instantanee si nedureroase. Provenienta acestei abilitati nu este cunoscuta. Se spune ca foarte putini oameni au aceasta abilitate. 

Spre toamna cand ma reintalnisem cu parintii mei ii povestisem tatalui meu ceea ce patisem iar el care era doctor inginer genetician de meserie, hotari sa ma ia la laboratorul sau de genetica sa imi faca cateva teste. Totul se intampla doar in weekend cand in laborator eram doar eu si el. 

Incercasem sa imi dau seama daca nu cumva e de la pandantiv. Dar chiar si cand el era departe de mine, tot aveam parte de transformari. Apoi imi amintisem ca atinsesem piatra cea mare. Ceea ce insemna ca ma expusesem probabil unei cantitati uriase de radiatii si efectul era ireversibil. 

-ADN-ul tau a suferit modificari si este instabil. Este maleabil ca plastilina. Ceea ce inseamna ca te poti astepta oricand la transformari dar poti invata si sa le controlezi astfel incat sa duci o viata normala. Probabil daca nu ai fi atins piatra cea mare ai fi avut puterile temporar in functie de acest fragment. Imi spuse el. 

Tatal meu incercase sa ma invete sa controlez aceste transformari. In cele 3 saptamani pana la inceperea liceului incercase sa isi dea seama ce trebuie sa evit. Faptul ca reusisem sio sa ajung la un liceu aproape de casa era o binecuvantare. Insa problema avea sa se schimbe o data ce absolvisem liceul si fusesem admisa la o facultate din Tokyo pe baza unei burse de merit. Viata noua, mediu nou, oameni noi, riscuri crescute ca pputerile problema sa reapara. Despre puterile mele nu stiau decat tatal si bunicul meu si intentionam ca asa sa ramana. Insa soarta avea planurile ei. 

Trecuse 4 ani de la incident si acum ma aflam pe aeroportul din Tokyo tocmai coborand din avion si un pic dezorientata de faptul ca aeroportul era un loc enorm necunoscut si in care te puteai rataci usor. Cu greu reusesc sa ies din aeroport si apoi aud o fata care vorbea in engleza cu cineva oferindu-i indicatii. Se parea ca ea cunostea orasul si limba engleza. Asa ca ma indrept catre ea. 

Domnisoara, ma scuzati. Ma numesc Miranda, sunt noua in oras, imi puteti spune unde se afla campusul universitatii de biologie? O intrebasem eu.