Hard life

Capitolul 1

  Salut,ma numesc Ben,prefer sa ma numesc un adolescent american chiar dacă am 28 de ani,cu pasiuni,cu prietenii,cu o viață înainte,dar si cu o capacitate nelimitată în tot ceea ce vreau,dar nu mulți stiu despre asta,dar o sa va povestesc si despre asta alta dată.
Era o zi frumoasa,era soare,era cald. Eu locuiesc într-un cartier rezidențial in Washington DC. Fac parte din corpul de operațiuni speciale din grupul SWAT. Dar sa revenim,cum spuneam,era o zi calda,dar nu ma deranja,aveam o parte de corp sub masina mea,uneori imi place sa lucrez la ea.
-Bună,am auzit dintr-o dată o voce caldă,feminină. Tocmai m-am mutat in cartier,locuiesc la casa de cealaltă parte a străzii. Stăteam întins pe spate pe o tragă mecanică si aveam cheia in mână. Am pus mâna pe bara de protecție a mașinii și m-am tras de sub ea. Cand m-am ridicat am luat o gură din doza de suc pe care o aveam.
-Buna si tie,i-am raspuns eu si m-am uitat in sus. Prima dată am văzut două picioare lungi si subțiri,stiu,sunt un pic pervers.
-Imi pare bine de cunoștiință,Ma numesc Benjamin. Și i-am întins mâna in semn de salut.
-Buna,ma numesc Rafaella,încântată de cunoștiință. Nu imi venea sa cred,era cea mai frumoasă fată pe care o văzusem,avea chipul angelic,aproape ireal,parul blond perlă,aproape de alb,era o frumusețe rară.
-Am venit sa te salut,am vrut să te cunosc,sper ca nu am deranjat,mi-a spus ea pe un ton timid,firav.
-Nu nu,chiar deloc,vrei ceva de băut,am intrebat-o in timp ce îmi frecam mâinile într-un prosop vechi.
-Multumesc,as vrea daca se poate un pepsi,mi-a spus cu acelaș ton firav. Am intrat până în casa sa iau o altă doza de pepsi si dupa am iesit afara. Cand am iesit afara am văzut un tip ciudat care părea că se cearta cu ea,iar ea nu avea curajul sa riposteze. M-am apropiat încet încet de el si l-am intrebat descoperindu-mi geaca:
-Hei prietene,ai ceva cu iubita mea?
Auzind această întrebare Rafaella s-a înroșit toată.
-Tu nu te băga în seamă prietene,nu e lupta ta,mi-a răspuns pe un ton superior. Auzind chestia asta imi desfac fermoarul de la geaca,fiind in spatele ei nu m-a văzut si i-am făcut semn să se uite către corpul meu. În geaca aveam pistolul încărcat,îl țineam mereu după mine,știți voi,în caz de nevoie.
-Și ce dacă ai pistolul,crezi ca ma sperii? Auzind acestea,Rafaella s-a întors mirată către mine,speriată chiar de ce a spus acel tip.
-Pleaca de aici până nu este prea tarziu,până nu iti lasi creierul pe asfalt. Auzind asta a plecat in grabă si dus a fost.
-Esti bine,am intrebat-o eu pe Rafaella.
-Da,da,sunt bine.
-Cine e tipul acela,si ce voia de la tine?
-Tu spune-mi cine ești,sau mai bine lasă,nu contează,ma descurc si singură,mi-a spus ea pe un ton trist,aproape plângând. A încercat să plece întorcându-se cu spatele către mine. Am prins-o de braț si i-am spus.
-Sunt Benjamin Johnson,urmeaza-mă si vei vedea cine sunt.
-OK,dar trebuie să îți spun,el se numește Eduard,e un dealer de droguri,e fostul meu prieten,cand ne-am despărțit mi-a jurat ca daca nu voi fi a lui,nu voi fi a nimănui,si mi-a spus că dacă ma voi duce la poliție stie unde locuiesc si ma va omorî,mi-a spus ea plângând.
-Urmeaza-mă înăuntru si am sa iti arat cine sunt eu de fapt.
-Ok,iti spun sincer,imi este un pic frică,si de tine,si de el.
-Nu trebuie sa-ti fie frică,îndeajuns sa ma urmezi si o sa vezi ca de mine nu trebuie să ai frică,i-am spus pe un ton serios,hotărât. Cand am vazut-o ca a inceput sa plângă ,am luat-o in brațe acoperind-o cu totul.
-Vino,nu iti fie frică,esti fata cea noua,nu cunoști încă împrejurimile.
-Am sa vin,așteaptă un pic sa ma calmez. Apropo,esti vreun culturist,sau ceva de genul?
-Nu,dar face parte din munca mea.
-Oooook,a spus ea stergandu-si lacrimile. Ea m-a urmat si amândoi am intrat in casa la mine,dar m-a întrerupt imediat după ce am închis usa.
-Stai puțin,ai uitat masina deschisă.
-Stai linistită,i-am spus eu zâmbind,de masina asta nu se atinge nimeni.
-Dar de unde esti tu asa sigur,a intrebat ea nedumerită.
-Aici in cartier toți suntem la fel,uită-te lângă televizorul din living,i-am spus eu zâmbind.
-Dar de cand lucrezi tu pentru SWAT,m-a intrebat ea stupefiată.
-Mă numesc Benjamin Johnson si sunt in SWAT de mai bine de 6 ani. Mai precis in corpul de operațiuni speciale desfășurate în teritoriul american.
-Deci toate operațiunile speciale desfășurate în teritoriul USA au fost in departamentul tau,a exclamat ea uimită.
-Am participat cu echipa la fiecare,dar de ce întrebarea asta?
-In ce departament lucrezi?
-Departamentul 13 antiterorism.
-Ciudat,si tatăl meu lucreaza in departamentul 13.
-Saluta-l pe domnul Harris din partea mea.
-Dar de unde stiai de tatăl meu?
-Mi-am dat seama ca se vorbește de el de cand mi-ai zis ca tatăl tău lucrează în același departament cu mine,el e cel mai in varsta din departament.
-Dar de ce este cel mai in vârstă?
-Aceasta organizatie aspira numai la tineri,el fiind cel mai bun din echipă au vrut să-l țină în echipă cu orice pret,l-au pus la telecomunicații interne.
Am văzut cum pielea ei devenea roșie si ochii ei deveneau strălucitori.
-Vino afară,am auzit o voce groasă cum ma striga,si imediat dupa asta o lovitură puternică,ca si cum o palmă a  lovit un material de fier. Cu toate astea am iesit cu calm afară,si l-am văzut iar pe Eduard,dar de data aceasta cu un pistol în mână.
-Stai drept in fata mea cand vorbesc cu tine,mi-a spus el.pe un ton arogant.
Am dus mâna la ureche și am închis ochii.
-Rafaella,ia-ma in brațe,si dupa treci in spatele meu.
-Nu o poti proteja,nu este lupta ta,ea este doar a mea,mi-a spus pe un ton arogant.
Apropiindu-ma de el i-am spus in șoaptă la ureche:
-E mai bine sa pleci cât încă mai ai timp,daca nu vrei sa iti rup capul.
Auzind asta,Eduard a îndreptat arma spre mine si se pregătea să tragă cand surpriza,am văzut un pistol peste umărul meu si o mână groasă care stătea pe umărul meu.
-Nu-ti mai convine acum sa faci pe durul? Si îndată l-am aruncat la pământ punându-i cătușele.
-Cine esti tu? A intrebat Eduard stupefiat.
-Nu te interesează,si mai mult de atât poliția este in drum spre noi chiar in acest moment.
După 30 de secunde a ajuns un echipaj de poliție si l-au luat pe sus,arestandu-l.
După această întâmplare Rafaella m-a strâns în brațe spunandu-mi:
-Mulțumesc mult,o sa tin cont de ceea ce ai facut pentru mine.
-Stai linistită,a fost o plăcere să te ajut cu psihopatul ăla,i-am spus pe un ton timid.
-In această seară luăm cina acasa la mine,vrei sa vi,m-a întrebat Rafaella.
-Desigur,mi-ar face plăcere,daca nu deranjez,i-am spus eu pe un ton glumeț.