Cu capul in nori

               Nu ştiu cum s-a întâmplat cu exactitate, dar pot să îţi spun, iubirea mea, că numai tu eşti de vină. Nu ştiu când a început, dar dragul meu, îţi spun cu siguranţă: se întâmplă de fiecare dată când te văd. Nu ştiu de ce, dar ştiu iubire, că inima îmi bate de parcă ar vrea să îmi scape din piept şi s-o ia la goană după tine. În mine, dacă îţi vine să crezi, e-un stup needucat de viespii ce bâzâie şi se agită de parcă e arşiţă mereu… şi crede-mă este arşiţă când te văd. Şi-apoi, poate ştii tu să îmi explici de ce, de ce mi se înmoaie picioarele şi îmi tremură mâinile de parcă aş fi bolnavă.

               Sunt cu capul în nori. Plutesc de-a dreptul. Dar nu aşa de cu capul în nori încât să îmi torn sare în cafea, în loc de zahăr. Nu, nu genul ăla de cu capul în nori. Nici nu mă izbesc brusc de uşi sau de obiectele ce îmi stau în cale de parcă aş fi devenit oarbă. Nici nu mă pierd aiurea prin oraş.

               Scumpul meu, tu ai schimbat complet semnificaţia sintagmei. Nu sunt aiurită, dragul meu. Sunt la înălţime. Sunt atât de sus încât norii plutesc pe lângă mine. Şi numai tu eşti de vină. Tu m-ai ridicat atât de sus.

               Am fost, îngeraşul meu, atât de jos încât nici nu vreau să mă mai gândesc. Şi prin nu ştiu ce minune, te-ai plecat într-o zi lângă mine. Ai îngenunchiat tocmai lângă groapa în care eram eu. Cum şi de ce, n-ai vrut să-mi spui niciodată, dar eu ţi-am spus că nu mai aveam speranţa să văd vreodată soarele… ori măcar vreo stea. Dar ai venit tu şi mi-ai întins mâna. Ştii ce-am simţit atunci în piept? Bineînţeles că ştii, doar de atâtea ori ţi-am spus că eşti totul pentru mine: soare, lună şi stele. Prezența ta mă încălzește, îmi luminează cărarea și mă veghează clipa de clipă.

               Inima mea a reînviat atunci.

               Mi-ai spălat fruntea şi mi-ai sărutat-o, mâinile şi degetele, pe fiecare în parte le-ai sărutat. Mi-ai legat rănile şi mi-ai turnat balsam pe ele. M-ai purtat pe braţe şi ai stat cu mine când aveam nevoie. Mi-ai turnat miere pe buze când credeam că numai amărăciuni mai există pentru mine. De unde ai ştiut?

               Nu-mi explic ce-ai văzut în mine, dar ştiu ce-am văzut eu în tine. Mi-am văzut împlinirea viselor şi a celor mai ascunse dorinţe. Am văzut binecuvântarea pe care nu am îndrăznit să o cer. Cu tine mi-am văzut viitorul. Cu tine m-am văzut zâmbind. Cu tine m-am văzut plutind cu capul în nori.

               Şi nu m-ai dezamăgit. Mâna în mâna, am făcut pas după pas pe drumul hotărât. Împreună am trecut printre curcubee şi tot împreună am trecut şi prin furtuni. Ai ras de entuziasmul meu şi atunci când am început să mă las purtată de valuri de extaz, m-ai ţinut cu dragoste cu picioarele pe pământ. Eu eram motorul, tu frâna. Am fost naivă şi unele vise, chiar tu mi le-ai hrănit, pe altele le-ai potolit încă din faşă. Dar la mâna nu mi-ai dat drumul nicicând.

               Am ras împreună. Am căzut pe rând, dar ne-am ridicat unul pe celălalt. Am învăţat să trăim fiecare clipă exact aşa cum vine, că nici zâmbetul nu ţine o veşnicie, da’ nici plânsul. Am învăţat să mulţumesc pentru fiecare zi, pentru soare, pentru că pot să te văd, pentru că pot să merg alături de tine şi să îţi spun în fiecare zi cât de mult de iubesc şi cât de mult preţuiesc fiecare clipă pe care o petrec alături de tine.

               Acum ştii. Datorită ţie sunt cu capul în nori, dar să îţi mai spun un secret. Norii pot fi şi de furtună. Norii, dragul meu, nu sunt numai albi, pufoşi, în formă de iepuraş sau smoc de frişcă. Nu, norii printre care mă porţi pot fi şi plumburii, încărcaţi de furie şi gata să întunece zarea. Ai grijă pe unde calci şi pe unde mă porţi. Căci eu, cu tot ce sunt, trup şi suflet, îţi aparţin. Şi oriunde ne-ar duce drumul te voi urma. Preţuieşte-mă şi păzeşte-mă, exact aşa cum te preţuiesc eu. Sunt un vas slab, se pare, tocmai de-asta mânuieşte-mă cu grijă. Promit să fac la fel.

               Iartă-mă pe de-a-ntregul, iar eu promit să nu greșesc prea des. Ai răbdare cu mine, sunt înca neștiutoare în multe lucruri, dar promit să învăț repede. Șterge-mi lacrimile când va fi nevoie și dacă vezi că nu pot de una singură, ridică-mi cu mâinile tale colțurile buzelor. Ai încredere în mine, eu deja mi-am pus viața în mâna ta. Promite-mi că mă vei asculta mereu și că nu vei uita să-mi spui ce te doare. Nu tăcea în fața mea, tăcerea strică prea multe. 

               Nu-mi înşela încrederea nici măcar pentru a mă proteja. Minte-mă numai dacă ai vreo surpriză. Iar eu, jur să fac la fel. Privirea ta galeşă să nu se-avânte în alte părţi şi în braţele tale, adăpost să nu ofere altcuiva. La numele meu să îţi bată inima cum îmi bate mie mie când îţi rostesc numele. 

                Şi-atunci iubirea mea, voi rămâne mereu cu capul în nori. Alături de tine.

                                                                                                 Cu drag, 

                                                                                                              Sufletelul tau.