Singuratica|Frații Munteanu

Capitolul 2

    După ce ne-am instalat în cabana noastră observ că mai e o fată cu noi, dar nu am văzut-o. Îmi aduc aminte ce s-a întâmplat când l-am cunoscut pe Matt și știu că am un medalion, care este singurul lucru pe care îl mai am de la familia mea, dar niciodată nu l-am deschis.Îmi pun mâna la gât să văd dacă mai e acolo și este.
      Ieșim din cabană și nu departe de noi sunt trei băieți doi blonzi care,cred că sunt gemeni și dacă ar fi sunt foarte ușor de deosebit,iar lângă ei este și un brunet.Doi dintre ei se uită la mine c-am ciudat și jur că ăştia mă dezbracă din priviri și spre surprinderea mea nu sunt singura care a observat asta. Matt îi ucide din priviri, iar Emily se ascunde undeva prin spatele meu.
   -Eu trebuie să plec! Ne mai vedem!ne spune și pleacă, iar noi îi facem cu mâna și el nouă.
     Cei trei crai tot acolo sunt și doi dintre ei de uită la mine , se pare că li sa alăturat și cel de-al treilea. Au noroc că încă nu m-au enervat și pot să îi aud,nu sunt departe de mine c-am la vreo doi,trei metri distanță și sunt așezați unul lângă altul.
   -Mă întreb cine era ăla care a plecat?spune brunetul.
   -Părea că era fratele ei!spune blondul din mijloc și arată spre mine și tot la mine se uită.
   -Mă întreb cum e în pat?spune brunetul și cel din mijloc îi dă un cot în coaste.
   -Perversule!spune celălalt blond.
   -Taci că te aude!spune cel din mijloc.
    Ce a spus perversul a fost picătura care a umplut paharul. Emily a auzit și ea ce a spus perversul și încearcă să mă oprească ca să nu îl iau la bătaie.
   -Evelin, nu merită!spune Emily și mă trage de mână.
   -B...a...da!spun și îmi eliberez mâna din strângerea ei de fier.
     Din doi pași mari am ajuns în fața lor și sunt foarte speriați. Eu îi ucid din priviri și îi analizez pe fiecare în parte.Ei mă mâncau, iar eu îi ucide Emily se apropie și ea, iar brunetul se uită la ea,cel din mijloc la mine, eu la el, iar blondul de lângă el la noi doi și la ceilalți doi.Îmi iau privirea de la blond și o întorc la brunet.
  -Poți să mai repeți o dată ce ai spus?îl întreb pe brunet care se uită la mine speriat, iar eu serioasă și nervoasă în același timp.
   -,, Mă întreb cum e în pat?,,!spune cu vocea tremurând.
    -Crezi că sunt o c***ă?îl întreb, iar el dă din cap că nu.
    -Ai înțeles de ce vă ucid din priviri, dar mai mult pe tine?le spun și aștept răspunsul.
    -Da!și răspund ei.
    -Sunt foarte multe fete...!nici nu termin că Emily mă lovește cu mâinile, zici că e un actor care dă audiți pentru un rol de zombi.
     -Nu îmi găsesc lentilele, am o pereche de rezervă în geanta mov, poți să mi-o aduci?
       -De ce nu poți să ți le ei!îi spun, iar spectatorii de lângă se obțin cu greu ca să nu râdă.
    -Crezi că aș putea?
    -Bine, bine mă duc să ți le aduc!îi spun și plec.
              Emily
  Văd că Evelin mai are un  pic și îi ia la bătaie.Trebuie să fac ceva urgent până nu devine The Princess și îmi vine o idee, așa că mă prefac că mi-am pierdut lentilele și o lovesc ca să pară că nu văd nimic, cred că arăt amuzant după cum văd.
     -Nu îmi găsesc lentilele, am o pereche de rezervă în geanta mov, poți să mi-o aduci?
      -De ce nu poți să ți le ei!îmi spune și se pare că spectatori de lângă se abțin cu greu să nu râdă.
       -Crezi că aș putea?
      -Bine, bine mă duc să ți le aduc!spune și pleacă, iar eu oftez ușurată că a plecat.
      -Îmi pare rău!le cer scuze pentru ce a făcut Evelin.
      -Nu trebuie să îți ceri scuze și eu aș făce la fel ca ea!spune Vlad și toți ne uităm la brunetul de lângă el cu niște priviri de ,,Tu ești de vină, perversule!,,
      Ce?! Eu i-am recunoscut pe cei doi blonzi pe care Evelin nu-i știe și nici Matt.De asta eram ascunsă în spatele lui Evelin, dar după cum am văzut-o trebuia să îi ajut cumva că astfel morți erau!
    -Hey!Nu e vina mea că e foarte dar foarte frumoasă!
    -Asta e Evelin a mea!
    -Gata am filmat tot!spune o voce și ne întoarcem cu toți și îl vedem pe Selly.
    -Ce cauți aici?!spun Vlad și Cristi.
    -Ma trimis mama în tabăra asta, pentru că mama vostră a vorbit cu ea și am ajuns aici!le spune și tot uimiți.
    -Scuzați-mă, dar cineva mă poate ajuta să îmi termin planul?spun și toți patru se uită la mine, dar  am impresia că înafară de Vlad ceilalți trei se ucid între ei cu privirile, așa că eu o să le fac treaba mai ușoară și o să îl aleg la nimereală pe unul dintre cei trei care se ,,ucid,,.
   -Cristi, vin-o cu mine!
   -Bine...cum te cheamă?mă întreabă el. 
   -Emilia, dar poți să îmi spui Emily!îi spun și  zâmbește victorios și bucuros în același timp,iar ceilalți doi se uită gen ,, Ai câștigat bătălia!Data viitoare nu o să mai câștigi!,,
  -Nu cred că trebuie să ne mai prezentăm că ne știi!spune Vlad.
  -Vă știu pe voi -și arăt spre cei trei vloogeri- , dar pe perversul ăsta care mi-a înfuriat cea mai bună prietenă până la măduva oaselor nu îl știu!
    -Pe mine mă cheamă Adelin și sunt prietenul celor doi blonzi de aici!îmi spune perversul.
    -Nu e nimeni care să nu vă cunoască înafară de Evelin! Scuzați-mă acum, dar am o treabă cu domnul Cristi Munteanu!spun și îl iau de mână și mă îndrept spre cabana noastră, dar nu înainte de a-mi pune planul în aplicare, îl aud pe Vlad că mă strigă, la fel și Cristi, dar nu l-am băgat în seamă, așa că pun planul în aplicare.
    -Stai în spatele meu și ia-mă cu o mână de încheietură și cu cealaltă de mână!îi spun și execută comanda.
    -De ce mă pui să fac asta?
    -Trebuie să pară că eu chiar mi-am pierdut lentilele și că tu mă ajuți să mă duc la cabană! Ai înțeles?
    -Da șefa!spune și ne continuăm drumul, iar eu îl îndrum.
     Mergem, mergem și mergem până ajungem în fața uși.Cristi o deschide și ne trezim cu o Evelin...c-am ciudată, nu am mai văzut-o așa şi sunt  îngrijorată.Cristi îmi dă drumul. Ne salută, iar eu tot mă prefac că mi-am pierdut lentilele și îmi intru în rol în continuare.
      După ce a plecat Cristi mă prefac că mi-am pus lentilele, mă schimb în pijamale și se pare că și ea.Stă în pat la perete cu genunchii la piept și mâinile în jurul lor, se uită într-un punct fix și lacrimi ușoare i se scurg pe obraji.Mă pun lângă ea și îi pun mâna pe brațul ei.
   -Ce ai pățit, Evelin?o întreb și se întoarce spre mine și își șterge lacrimile.
   -Nimic, nu am pățit nimic!spune ea părând curajoasă ca de obicei.
   -Evelin ești așa de când am venit! Nu mă minți!spun eu aproape țipând.
    -Am pierdut singurul lucru pe care îl mai avem de la familia mea!spune și începe să plângă, nu am mai văzut-o așa...niciodată!
     -Medalionul?întreb și dă din cap ca răspuns.
     -Îl aveai când am ieșit, poate a căzut...!
     -Și la luat cineva, văzând că e un medalion pe jos al nimănui!
                 Evelin
   Nu îmi vine să cred că am reușit să îl pierd! Era singurul lucru pe care îl mai avea de la familia mea!Emily știe cât de important e pentru mine și încearcă să mă facă să fiu optimistă sau să mă facă să nu mă mai învinovățesc pe mine. Și continuă așa până aud o bătaie în ușă. Emily e puțin speriată, după cum văd privirea ei spune ,, Doamne, să nu murim aici!,,. Atâta timp cât sunt eu aici nu trebuie să îi fie frică, nici colegei, care cine știe unde e!
    Cobor din pat, îmi șterg lacrimile în timp ce mă îndrept spre ușă și o deschid. În fața mea stă blondul din mijloc care mă mânca din priviri. Mă întreb ce vrea și ce caută aici?Liniștea se lasă între noi și ne analizăm unul pe altul de data asta foarte bine.Nu îi știu numele, nu l-am văzut în viața mea, dar Emily îl cunoaște, mă întreb de unde? Băiatul din fața mea e blond, un blond închis, are ochii căprui, e cât mine de înalt, e puțin roșu undeva pe la obraji
Este îmbrăcat într-un tricou alb, blugi negri și teniși la fel. E prea liniște și nu vreau ca Emily să bănuiască ceva, așa că decid să sparg gheața.
   -Ce cauți aici?îl întreb puțin răgușită.
   -Am venit să îți aduc ăsta!spune și nu îmi vine să îmi cred ochilor!
    -Unde l-ai găsit?
    -Era jos  în locul în care eram eu, fratele meu și Adelin!îmi spune el.
    -Mersi,mersi, mersi mult!spun și sar în brațele lui ca o nebună.
     E surprins de reacția mea și eu sunt, dar o acceptă .Stăm așa minute bune, până mă desprind din îmbrățișare.
   -Să înțeleg că Adelin e brunetul cel pervers, nu?îl întreb.
   -Da,el e!Apropo eu sunt Vlad, dar poți să îmi spui Duțu!îmi spune și se pare că acum îi știu numele.
   -Încântată, Vlad!Și pe fratele tău...?
    -Cristi!îmi spune și numele fratelui său.
    -Ei bine,acum le știu numele celor trei crai de la răsărit!îi spun și trag cu ochiul în spate și văd o Emily tare curioasă.
    -Ne vedem mâine, Evelin!spune și dă să plece, dar îl iau de încheietură.
    -De unde știi cum mă cheamă?
    -Am auzit când Emily te oprea să nu vii la noi!
    -A! Păi ne mai vedem!spun și pleacă, iar eu închid ușa cu cheia și mă pun la loc în pat, iar medalionul îl pun la gât.
     Emily dă să spună ceva, dar o opresc.Stimgem lumina și ne punem în pat să dormim și intrăm în lumea viselor.
     După 2ore...
    Aveam un vis, de data asemănător cu ,, filmul,, pe care l-am avut când l-am văzut pe Matt,dar de data asta e și un bărbat destul de înalt, c-am cât Matt de înalt, brunet, ochii verzi.Toți îmi par cunoscuți, dar nu îmi pot aminti și visul îmi e întrerupt de bubuitură puternică în ușă și o înjurătură.Emily se trezește instantaneu, dă să țipe, dar îi pun mâna la gură.
   -Mă ocup eu, da?Nu țipa, stai pe lângă mine și încă odată nu țipa!îi spun și dă afirmativ din cap.
    Îi dau mâna la gură.Mă apropi de ușă și observ că cel care încearcă să o deschidă nu renunță. Emily e în spatele meu.Îi spun din priviri lui Emily să îmi dea cheia și se pare că o avea în mână.Pun cheia în broască o întorc încet, apoi deschid ușa cu cea mai mare viteză. Pe ușă intră cineva, dar nu pot să văd cine e așa că îl pun la pământ, dar simt o mână pe spate o iau și trântesc și persoana care a pus mâna pe mine. Emily începe să țipe și cred că a auzit-o toată tabăra, eu aprind becul și văd o fată și un băiat,care gem de durere, nu e vina mea că ăştia vin la ora asta peste noi.     
   -Selly, dăte de pe mine!țipă fata de sub el și el se dă.
    -Doamne, de ce ai făcut asta?întreabă ei, iar eu nu mai pot de nervi.
    -De ce am făcut asta? Ei bine -de aici încep să țip și vin mai multe persoane vin să vadă ce se întâmplă sau să vadă de unde vine țipătul- voi la ora asta încercați să intrați peste noi în timp  ce dormeam cum face un om normal care a mai mers și trei ore cu mașina, până să ajungă aici!Așa că aveți 30 de secunde ca să plecați sau aveți de-a face din nou cu mine!spun țipând și o parte din ei și filmează, îi văd pe Vlad și Cristi care filmează momentul ăsta ca toți ceilalți, doar o parte nu toți.
    -Și cu mine!spune Emily.
  Îi ucid din priviri.Emily se desprinde din brațele mele protective și îi dă una lui Selly, parcă așa îl cheamă, și îl pune la pământ iar.Sunt surprinsă că Emily a făcut asta și mândră în același timp.
   -Au trecut cele 30 de secunde!spune și se uită la Selly și după se uitase uită la fată, iar aceasta e speriată, foarte speriată.
    -Eu aici stau!spune cu mâine ridicate ca să se apere.
    -La ce vă uitați?Afară!spun și le trântesc ușa în nas și o închid cu cheia.
    -Nu îți face griji, nu îți facem nimic!îi spune Emily care se apropie de ea și fata se calmează.
     -Cum te cheamă?o întreb.
     -Maria, pe voi?
     -Pe mine Evelin, iar pe micuța ninja Emilia, dar poți să îi spui Emily!ne fac eu prezentările.
     Maria e blondă cu ochii albaştri,are c-am 1,55 după cum am văzut-o și are 17 ani. După cum am văzut-o la prima vedere pare de treabă.
     -Ar trebui să te înscrii la cursul de autoapărare de   aici!îmi spune Maria.
     -Am făcut asta!
    -La ce v-ați înscris?ne întreabă.
    -La dans şi actorie!spune Emily.
    -Tu?
    -La autoapărare și actorie.Tu  Maria?
    -La fel ca și Emily!
    -Haideți să lăsăm discuțiile pe mâine!spun și ele dau din cap afirmativ.
      După ce sa schimbat și colega am închis becul și ne-am pus la somn.
   
     Scuzați-mă pt greșeli! Urmează și capitolul 3!Spor la citit și sper să vă placă!

   Adelin

Maria

   
 Selly

2388 de cuvinte