Atracție irezistibilă

Patru

Brandon se uită la ea cu o privire care conținea o expresie ce se asemăna cu:''sunt gata să te omor'', ceea ce o făcu pe Daphne să se simtă oarecum stânjenită și înfricoșată. Mai mult ca sigur după expresia ce se citea pe chipul lui, nu doar că avea să o urască ci și să o omoare. În schimb persoana cu care vorbea aceasta, părea de parcă tocmai câștigase la loto, atât de entuziasmat părea. O făcea să se întrebe oare dacă era de bine sau de rău. Dacă nimerea un post de actriță, avea să fie nu doar cea mai fericită, dar și să i se schimbe viața radical. Adică numai ziua aceasta și faptul că ajunsese înapoi la această firmă, o făcuse, doar postul de asistentă al asistentei, dar și să ajungă pe post de actriță, așa avea să le arăte tuturor că era capabilă și ea.

- Uite, Brandon, pare că ai găsit-o deja.

Acesta înghiți în sec.

- Cred că are deja un post, nu cred că-și dorește să fie actriță.

- Ba din contră! E visul meu!

Brandon păru să se înnegrească la față.

- Și mai bine, Brandon. Se pare că soarta ține cu tine astăzi!

- Trebuie să vorbesc cu tatăl meu, totuși el e superiorul meu.

- Sunt sigur că tatăl tău va fi de acord având în vedere câți bani sunt în joc.

Acesta o mai studie încă o dată pe Daphne, pe fața lui citindu-se sentimente pe care ea nu era în stare să le descifreze, având o expresie impasibilă, apoi oftă. Un licăr de bucurie începu să-i vibreze în întregul corp, ceea ce o făcea optimistă. Putea să se întâmple ceva mai bun de atât? Încă ziua nu era gata, poate avea să aibă parte de alte surprize.

- În regulă, o să o punem în distribuție. Dar mai întâi o audiție tot trebuie să dea, să vedem cu ce avem de-a face.

- În regulă, mergem pe platou?

- Mergeți înainte, domnule Smith. Aș dori să vorbesc ceva cu domnișoara.

Brandon se mută de pe un picior pe altul, așteptând să plece domnul Smith. În momentul în care acesta plecă, pur și simplu o luă de mână și o târâi după el într-un colț al camerei mai la depărtare de văzul lumii. Daphne fu luată atât de tare prin surprindere încât nu apucă nici măcar să proceseze. Când își smuci încheietura din strânsoarea lui, întreg corpul îi tremura. Dar Brandon Thompson nu părea să observe asta. Dacă privirile ar fi putut ucide, ea ar fi fost moartă în acel moment.

- Ești nebună? Ce e în capul tău?

Daphne abia putea să-și găsească cuvintele. Nu-i spuse nimic.

- Crezi că e vreo glumă filmul pe care-l produc? Crezi că oricine vrea vine și intră în castul lui?

- E-eu-

- Tu ce? Aș fi găsit o soluție până la urmă! Nu trebuia să iau o necunoscută care habar n-are cu ce se mânâncă actoria în distribuție!

- Nu e primul meu rol, am mai jucat și-n alte filme.

- Aaa, serios? Și cum de n-am mai auzit de tine? Nici măcar nu te-am mai văzut pe aici! Probabil ești o actriță atât de bună încât toată lumea te știe! Ia, spune-mi un film în care ai jucat! Spune-mi! Daphne nu-i răspunse nimic. De ce nu spui nimic? Probabil minți. Oricum față de mincinoasă ai, dar de actriță nu!

Daphne jura că aproape urma să plângă. Nici măcar nu știa ce să răspundă, era de-a dreptul blocată. Niciodată în viața ei cineva nu se purtase așa cu ea. Tratamentul lui față de ea, era de-a dreptul execreabil. O trata de parcă era cel mai mare gunoi pe care-l găsise. Iar Daphne putea să simtă cum sufletul ei începe să nutrească un sentiment de ură față de el și unul de dispreț față de ea. O lacrimă i se scurse pe unul din obraji, ceea ce o făcu să se simtă și mai rușinată. Nu voia ca nesimțirea aceea de om să o vadă plângând.